Sfântul Cuvios Mucenic Nicon din Sicilia și cei 199 de ucenici ai lui (251)
Sfântul Nicon s-a născut la Napoli dintr-un tată păgân şi o mamă creştină. El a fost ofiţer roman la Napoli, fără a fi primit Sfântul Botez, deşi mama lui îl învăţase în taină credinţa creştină, fără ştirea tatălui. Când odată Nicon a fost trimis într-o campanie dificilă cu trupele lui, mama lui l-a sfătuit să-şi facă semnul Sfintei Cruci dacă va vedea că este la strâmtoare şi să cheme numele lui Hristos când viaţa îi va fi în pericol. Cu adevărat, ajungând pe frontul de bătălie, trupele lui au fost complet încercuite. Către sfârşitul bătăliei, văzându-se pierdut, Nicon şi-a făcut în inimă semnul Sfintei Cruci şi a strigat tare numele lui Hristos. Pe dată a simţit în el o putere neobişnuită cu care i-a pus pe fugă pe duşmanii care îl înconjuraseră, pe unii ucigându-i, pe alţii înspăimântându-i de moarte. Intrând apoi în cortul său, Nicon striga neîncetat, în uimire fiind: « Mare este Dumnezeul Creştinilor. » Trimiţând mamei lui fericita veste a biruinţei în împrejurări fără scăpare, în care numai semnul Sfintei Cruci a ajutat şi numele lui Hristos, el a plutit în taină către Asia şi, ajungând la Cizic, a primit botezul din mâna Arhiereul Teodosie, episcopul locului. După botez, Nicon sa retras într-o mănăstire unde s-a dăruit studiului şi ascezei. Înainte de a muri, Episcopului Teodosie i s-a poruncit în vedenie să-l sfinţească pe Nicon urmaş al lui. Pe dată bătrânul Teodosie l-a chemat pe Nicon la sine şi l-a sfinţit diacon; după aceea preot, şi apoi curând, episcop. La scurtă vreme după aceea, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Nicon a revenit la Napoli unde a aflat-o pe mama lui încă în viaţă. După moartea mamei, împreună cu nouă ucenici, foşti camarazi de arme, el s-a retras în Sicilia unde s-a dăruit predicării Evangheliei. Acela a fost timpul uneia dintre cumplitele prigoane împotriva creştinilor. Prinţul Quintianus l-a prins pe Nicon împreună cu ucenicii lui şi i-a supus la mari chinuri. Cei o sută şi nouăzeci de ucenici pe care îi avea atunci Sfântul Nicon au fost cu toţii omorâţi prin decapitare. Pe Sfântul Nicon chinuitorul l-a legat de coada unui cal căruia i-a dat drumul în galop în josul unui defileu abrupt, apoi l-a bătut cumplit şi l-a jupuit de viu; dar Sfântul a supravieţuit tuturor acestor schingiuiri. La sfârşit i s-a tăiat şi lui capul, aşa strămutându-se la locaşurile cereşti. Trupul lui a fost lăsat în câmp deschis, pradă păsărilor răpitoare. Un anume păzitor de turme, care avea duh necurat, s-a împiedicat de trupul mort al Sfântului Nicon mucenicul şi pe dată s-a vindecat. Vestind în împrejurimi despre aceasta, au aflat şi unii creştini care au venit şi au îngropat cu cinste acele sfinte moaşte. Sfântul Nicon a luat mucenicia în timpul împărăţiei lui Deciu.
Sfinții mucenici Filet Sincliticul cu soţia lui Lidia şi cu cei patru fii ai lor: Macedon, Teoprep, Cronid comentarisiul şi Amfilohiu ducele (117-138)
Pomenirea sfinţilor mucenici Filet Sincliticul, cu soţia lui Lidia şi cu cei patru fii ai lor: Macedon, Teoprep, Cronid comentarisiul şi Amfilohiu ducele.
În mijlocul asprelor prigoniri împotriva creştinilor, Filit şi Lidia nu şi-au încetat slujirea zilnică către Dumnezeu, pe Care-l mărturiseau fără să se teamă. Împreună cu cei doi fii ai lor, Teoprepie şi Machedonie, au fost duşi înaintea regelui pentru credinţa lor.
Înţelepciunea lui Filit, care fusese senator, a copleşit sofismele domnitorului. Ultimii care i-au judecat – Ducele Amfilohie şi Cronid Notarul – au părăsit toate încercările de a-i ameninţa şi a-i pedepsi pe Filit şi Lidia. Ei înşişi au ajuns a crede în Hristos, când au văzut cum El necontenit face minuni pe seama mucenicilor. Cu trupurile pline de răni, toţi şase şi-au sufletele lor viteze Domnului, aducându-i rugăciuni de mulţumire.
Toţi cei şase mucenici sunt cinstiţi ca sfinţi. În calendarul slav ei sunt prăznuiţi la 23 martie/5 aprilie.
Noul Mucenic Luca, care s-a născut la Jedren (1802)
Copil fiind el a fost prins de turci în Constantinopol şi tăiat împrejur. Din cauza aceasta el avea cumplite mustrări de conştiinţă, căci socotea această tăiere împrejur ca pe un semn al diavolului pe trupul lui, care nu putea fi şters decît prin mucenicie pentru Hristos. Tunzîndu-se monah în Sfîntul Munte Athos, el a mers împreună cu Bătrînul său, Visarion, la Mitilene, şi acolo a fost spînzurat de turci în ziua de 23 martie a anului 1802. Aşa cum spînzura în aer, din trupul mucenicului se prelingea un mir bineînmiresmat.
Rugăciunea de vineri
Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul cel dulce al sufletului meu, în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sânt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe.
Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţa şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne ca de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta.
Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neînsufleţite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos, cum te-a cunoscut tâlharul cel credincios şi pocăit, şi ţi s-a plecat, de l-ai pus în rai. Dă-mi, Doamne, şi mie, tâlharului celui rău, Darul Tău, precum atunci l-ai dat aceluia şi-mi iartă păcatele, pentru Sfintele Tale Patimi, şi cu bună întoarcere şi căinţă mă aşează împreună cu el în rai, ca un Dumnezeu şi Ziditor ce-mi eşti.
Mă închin Crucii Tale, Hristoase, şi pentru iubirea Ta către noi, zic către dânsa: Bucură-te, cinstită Cruce a lui Hristos, pe care ridicat şi pironit fiind Domnul, a mântuit lumea!
Bucură-te, pom binecuvântat, pentru că tu ai ţinut rodul vieţii, care ne-a mântuit de moartea păcatului. Bucură-te, drugul cel tare, care ai sfărâmat uşile iadului.
Bucură-te, cheie împărătească, ce ai deschis uşa raiului.
O, Hristoase al meu răstignit, câte ai pătimit pentru noi! Câte răni, câte scuipări şi câtă ocară ai răbdat pentru păcatele noastre şi pentru a ne da încă pildă de adevărată răbdare în suferinţele şi necazurile vieţii acesteia!
Si fiindcă acestea ni le trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre, ca să ne îndreptăm şi să ne apropiem de El, şi aşa, numai spre folosul nostru ne pedepseşte în această viaţă. De aceea, rogu-mă Ţie, Stăpâne, ca la necazurile, ispitele şi durerile câte ar veni asupra mea, să-mi înmulţeşti împreună şi răbdarea, puterea şi mulţumirea, căci cunosc, că neputincios sânt de nu mă vei întări; orb de nu mă vei lumina; legat de nu mă vei dezlega; fricos de nu mă vei face îndrăzneţ; pierdut de nu mă vei cerca; sclav de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi Dumnezeiasca Ta putere şi cu Darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin şi o măresc, acum, şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
UPDATE :
*
Cititi si :
Atentie mare sa nu va pacaleasca stilistii !
Sa nu cadeti cumva in ratacirea stilistilor care umbla disperati acum dupa noi adepti ai sectei lor !!! Mai multe amanunte mai jos :
FOARTE IMPORTANT DE STIUT :
BOR recunoaste in ziarul Lumina tainele papistasilor :
Cine este impotriva sinodului din Creta trebuie sa vada ce s-a intamplat si in 1923 , asemanari izbitoare :
Schimbarea calendarului Iulian duce la schimbarea si incalcarea randuielii postului Sf Apostoli Petru si Pavel, pana la eliminarea acestuia :
DREAPTA CREDINTA ORTODOXA dupa sinodul talharesc 