Sfinții Mucenici Împăratul Nicolae, Împărăteasa Alexandra, prințul Alexie, prințesele Olga, Tatiana, Maria şi Anastasia, Rusia (1918)

 

In apropiere de Sankt Petersburg, la 19 mai 1868, s-a nascut tarul Nicolae al II-lea, in ziua de praznuire a Sfantului si Dreptului Iov. Din acest motiv, tarul obisnuia sa spuna: „M-am nascut in ziua de praznuire a Sfantului Iov, mult patimitorul, si sunt sortit sa sufar“. Dupa 23 de ani de domnie, in ziua de 17 iulie 1918, bolsevicii l-au executat pe ultimul tar al Rusiei, impreuna cu tarina si cei cinci copii ai sai.

Era nepotul favorit al lui Alexandru al II-lea, care il numea „raza lui de soare“. Cand era mic, era trimis zilnic sa-si viziteze bunicul.

„Parintii mei lipseau, iar eu, impreuna cu bunicul, eram la slujba Miezonopticii. In timpul slujbei, se dezlantui o furtuna puternica, fulgerele luminau unul dupa altul, bubuiturile ca de tun zguduiau biserica si parca intreaga lume, pana la temelii. Deodata, o rabufnire de vant intrata pe usa stinse flacara lumanarilor aprinse in fata iconostasului. Se facu intuneric bezna. Se auzi o bubuitura prelunga de tunet, mai puternica decat cele precedente, si deodata, am vazut o minge de foc, zburand de la geam chiar spre capul Imparatului. Mingea (n.r. un fulger globular) se roti pe podea, apoi ocoli candelabrul si iesi pe usa in zbor, spre parc. Inima mea inmarmurise, i-am aruncat o privire bunicului: fata ii era complet linistita. Isi facu cruce cu acelasi calm ca si atunci cand mingea de foc zburase in jurul nostru si am simtit ca nu este barbateste, nici demn sa ma sperii asa de tare, cum ma speriasem. Am simtit ca trebuie numai sa privesti inainte la ceea ce se va intampla si sa te increzi in milostivirea lui Dumnezeu, la fel cum facuse bunicul meu. Dupa ce mingea inconjura intreaga biserica si iesi brusc pe usa, l-am privit din nou pe bunicul. Un usor zambet trona pe fata lui si imi facu semn cu capul. Frica imi disparu si, din acest moment, nu mi-a mai fost niciodata frica de furtuna“, isi amintea, mai tarziu, tarul Nicolae extraordinara intamplare din copilarie.

Petrecea multa vreme studiind, remarcandu-se printr-o memorie iesita din comun si capacitati intelectuale deosebite. A facut studii in domeniul stiintelor economice, al dreptului, si studii cu caracter militar. Si-a facut serviciul militar la infanterie, cavalerie, artilerie si in cadrul marinei militare.

In toamna anului 1891, perioada greu incercata de foametea abatuta asupra Rusiei, a condus, la cererea tatalui sau, comitetul ce trebuia sa usureze greutatile celor aflati in nevoi. Cu un suflet arzand de o dragoste fierbinte pentru fiecare om, viitorul tar, partas fiind la durerea semenilor, a trudit neobosit pentru a usura suferintele poporului sau.

„Te vei indragosti de dumnezeiestile noastre slujbe“

Dorind sa se casatoreasca cu printesa Alix de Hesse-Darmstadt, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii, a staruit indelung pentru a primi binecuvantarea perechii imparatesti, ce nu vedea cu ochi buni aceasta alianta. La casatorie, tareviciul a convins-o pe printesa sa primeasca credinta ortodoxa. „Atunci cand vei vedea cat de frumoasa, cat de plina de har si de smerita este religia noastra ortodoxa, cat de minunate sunt bisericile si manastirile noastre si cat de marete sunt dumnezeiestile noastre slujbe, vei ajunge sa le indragesti si atunci, nimic nu ne va mai desparti“, ii spunea viitorul tar consoartei sale. Slujba prin care ea a devenit fiica a Bisericii Ortodoxe, primind numele de Alexandra, a fost savarsita de parintele Ioan de Kronstadt. Iata ce marturisea Alexandra Feodorovna sotului ei, cu prilejul imbratisarii Ortodoxiei: „Unde vei trai tu, voi trai si eu, poporul tau va fi poporul meu si Dumnezeul tau va fi Dumnezeul meu.“

Tar al Rusiei

La moartea tatalui sau, tarul Alexandru al III-lea, Nicolae al II-lea a acceptat slujirea imparateasca, punandu-si toata nadejdea in Domnul, si avand drept grija de capetenie binele poporului.

A luptat neobosit pentru mentinerea pacii. Era un om generos, permanent preocupat de ajutorarea celor aflati in nevoi. S-a ocupat de sprijinirea spitalelor si a asezamintelor de binefacere, cu bani dintr-un cont personal. „El a cheltuit in scopuri de binefacere aproape tot ce avea“, afirma presedintele Consiliului administrativ al Majestatii Sale; iar unul dintre servitori spunea: „Hainele sale erau adesea reparate. Costumele sale, de pe vremea cand fusese mire, inca le mai purta“.

Avea o mare putere de a rabda si un deosebit curaj. Ceea ce il caracteriza indeosebi era deplina supunere fata de voia lui Dumnezeu. Credinta in intelepciunea divina ii dadea un calm care nu-l parasea niciodata. „Am trait atatia ani in apropierea sa, spunea unul dintre servitorii sai, si nu l-am vazut niciodata suparat sau manios. Era intotdeauna echilibrat si calm.“

Cu prilejul razboiului cu Japonia, din 1904, tarul a facut dovada unei mari tarii de caracter, neacceptand semnarea unui tratat de pace rusinos.

„Copiii trebuie sa invete jertfa de sine“

Familia imperiala era o pilda de adevarata viata crestina. Domnul a binecuvantat casatoria lor cu patru fiice: Olga, Tatiana, Maria si Anastasia si un fiu, Alexei.

Copiii au fost crescuti in dragostea fata de poporul rus. „Copiii trebuie sa invete jertfa de sine, renuntand la propriile lor dorinte de dragul altora, spunea tarina.“ „Cu cat mai mare este statutul unui om, cu atat mai mult trebuie sa-i ajute pe altii si, adresandu-se acestora, nu trebuie sa pomeneasca niciodata de pozitia sa sociala“, spunea tarul Nicolae, „iar propriii mei copii trebuie sa fie tot astfel.“

Cei doi se considerau datori sa-i pregateasca pentru incercarile venite de la Dumnezeu. Dormeau cu totii pe paturi fara perne si se imbracau cu simplitate. Hrana le era, de asemenea, simpla. „Duceau o viata simpla si modesta, scria un prieten apropiat familiei, li se adresau celorlalti oameni cu simplitate si nu dadeau nici o importanta statutului lor imperial.“

Avand o viata retrasa, considerau o adevarata povara protocolul de la curte. Cantau adesea in biserica, in timpul Sfintei Liturghii, iar arhiepiscopul Teofan de Poltava, duhovnicul lor, isi amintea „cu ce cutremur si cu cate lacrimi de pocainta se apropiau ei de Sfantul Potir“. Seara, cand intreaga familie era reunita, tarul citea cu glas tare, iar tarina si fiicele lor se ocupau cu crosetatul si cusutul. Le placea sa vorbeasca de Dumnezeu si sa se roage impreuna.

Canonizarea Sfantului Serafim de Sarov

Alexandra Feodorovna le slujea cu toata dragostea semenilor: ii vizita adesea pe cei bolnavi, ii ingrijea, ii mangaia. A organizat in toata tara scoli profesionale pentru cei saraci, a deschis o scoala de asistente medicale; a infiintat o casa pentru soldatii inapti de munca, de pe urma razboiului ruso-japonez, in care acestia deprindeau meserii potrivite situatiei lor.

In timpul domniei, tarul Nicolae s-a ocupat indeaproape de educatia spirituala a poporului rus. S-au construit sute de manastiri si mii de biserici. Au fost infiintate scoli parohiale. S-a sprijinit dezvoltarea artelor: arhitectura bisericeasca, iconografia, muzica psaltica bizantina. S-au canonizat noi sfinti. In vara anului 1903, a avut loc canonizarea marelui staret Serafim de Sarov, eveniment la care a participat si tarul, purtand pe umeri racla cu sfintele moaste ale Sfantului Serafim.

A sprijinit popoarele aflate in perioade de grele incercari: a reactionat ferm, cand turcii i-au masacrat pe armeni, a oferit ajutor sarbilor, atunci cand Serbia a fost atacata de Austro-Ungaria.

Dupa izbucnirea Primului Razboi Mondial, tarul s-a ocupat in mod deosebit de cei aflati pe front: vizita soldatii, binecuvanta trupele si ii incuraja pe oameni, se preocupa de cei raniti, vizitand spitalele si infirmeriile. A luat el insusi comanda ostirii, iar sosirea tareviciului Alexei pe liniile frontului a ridicat moralul tuturor. Tarina transforma palatele in spitale militare si, din zori si pana in noapte, ii ingrijea impreuna cu fiicele sale pe soldatii raniti. „M-am ingrijit de oameni atinsi de rani cumplite“, scria Alexandra Feodorovna. „Inima mea este plina de compasiune si durere fata de ei, asa precum o sotie fata de sotul ei ori o mama fata de copiii ei.“

Pe Drumul Crucii

Silit sa abdice, „pentru salvarea Rusiei si victoria impotriva inamicului strain“, tarul si familia sa aveau sa porneasca pe drumul crucii, incredintandu-si viata in mainile Domnului. Au fost arestati si sleiti prin interogatorii nesfarsite. Tarul a fost acuzat de inalta tradare, desi nu existau dovezi. Si-au asteptat sfarsitul in pace, constienti de faptul ca moartea era aproape.

Din temnita in care se afla, Olga, cea mai mare dintre fiice scria: „Tatal meu cere sa li se spuna tuturor celor care i-au ramas credinciosi si tuturor celor ce pot fi influentati de catre acestia sa nu caute sa se razbune din pricina sa. El i-a iertat pe toti si se roaga pentru toti. E necesar sa fim cu totii constienti de faptul ca raul care se afla acum in lume va deveni si mai puternic si ca nu cu raul se biruie raul, ci numai cu iubirea.“

 

Sfântul Andrei, Arhiepiscopul Cretei (740)

Sfântul Parinte Andrei s-a nascut la Damasc in jurul anului 660.  Cel care avea sa fie numit “cel mai armonios dintre melozi” s-a aflat  fara grai in primii sapte ani ai vietii sale. Scapat de aceasta infirmitate prin Sfânta Impartasanie, arata incepind de atunci un talent de exceptie, in special in arta vorbirii intelepte si a studiului Sfintei Scripturi. Parintii sai il incredintara ca  slujitor bisericii Invierii la Ierusalim (dupa unii ar fi devenit calugar la Saint Sabas, unde a si studiat) iar cel care se afla in tronul patriarhal, Teodor (674-686), facu din Andrei fiul sau spiritual.  Intuise in el asemenea calitati incit voia sa il pregateasca drept succesor al sau si il numi, in ciuda vârstei sale fragede, notar al Patriarhiei, dându-i responsabilitatea tuturor problemelor bisericesti. In aceasta calitate, la putin timp de la  cel de-al Saselea Sfânt Sinod Ecumenic (prin 685), Andrei fu trimis la Constantinopol, cu doi sfinti batrâni, pentru a prezenta imparatului si Patriarhului marturia de credinta a Bisericii sale, manifestându-si adeziunea la condamnarea ereziei monotelite (Biserica din Ierusalim,  ocupata in vremea aceea de catre arabi, nu a putut sa trimita decât un singur reprezentant la Sinod).

Ceilalti doi reprezentanti s-au intors in Palestina, dar Sfântul Andrei ramase in capitala, gasind acolo conditii mai prielnice rugaciunii, studiului si activitatilor apostolicesti pentru care Dumnezeu il pregatise. Duse pentru o vreme o viata retrasa, dar adevarul nu putea sa ramâna multa vreme ascuns sub oboroc, astfel purtarea sa plina de sfintenie si forta cuvintelor sale folosita intru mântuirea sufletelor ajunsera repede la urechile imparatului si ale Patriarhului, si fu numit Diacon al Marii Biserici. Ii fu incredintat postul de  responsabil al orfelinatului Sfântul Paul si al ospiciului pentru saraci ce se afla in cartierul Eugenios.  Timp de aproape 20 de ani, dovedi multa perseverenta la conducerea acestor institutii de binefacere,  pe care le dezvolta si le transforma in ostrov al mântuirii, prin indemnarea oamenilor la pocainta si la practicarea virtutii. Reusi atât de bine in aceasta sarcina, incât in 711 fu consacrat Arhiepiscop al Cretei. Dar inainte de a se putea instala in scaunul sau, cum se gasea inca in capitala, Philippikos uzurpa tronul, il destitui pe Patriarhul Cyrus si il puse in locul acestuia pe Ioan al Saselea., dându-i drept misiune sa anuleze hotarârile celui de-al Saselea Sinod si sa reânvieze erezia monotelita. Sub presiunea autoritatilor, Sfântul Andrei trebui sa incuviinteze toate acestea ; dar imediat ce Philippikos fu indepartat de la putere (713), el se retracta si marturisi fara ocolisuri adevarata credinta despre cele doua vointe ale lui Hristos.

Inca din ziua instalarii sale in Catedrala din Gortina, Sfântul Pastor isi incuraja Preotii sa se apropie cu demnitate de Dumnezeu si sa devina primitori ai  harului sau, pentru a fi capabili sa transmita credinciosilor aceasta lumina. Pronunta un mare numar de predici in cinstea sarbatorilor Domnului, ale Maicii Domnului sau ale Sfintilor, care constituie una din cele mai pretioase mosteniri ale literaturii patristice ; pentru a incununa cu demnitate festivitatile Bisericii sale, el compuse, cu o arta de neasemuit, nenumarate imnuri ramase in cartile noastre liturgice.

El este in special autorul Canonului celui Mare care, cântat in fiecare an in timpul Postului Mare, nu a incetat, de secole incoace, sa dea nastere in rândul  credinciosilor la mântuitoare lacrimi de pocainta. In acest imn impunator, pentru care a si primit titlul de “Initiator in tainele pocaintei”, sfântul evoca toate personajele Vechiului si Noului Testament care pot fi luate drept modele spre calea intoarcerii la credinta si la cainta. Pe cel care se pocaieste si care la inceputul Postului s-a recunoscut in Adam asteptând la portile Raiului, aceste exemple scoase din Scriptura il fac sa realizeze ca – recapitulând prin  viata sa pacatele lumii intregi – numai in lacrimi, post si rugaciune trebuie asteptata izbavirea prin Hristos, Mântuitorul intregii omeniri.

In afara acestor indeletniciri de predicator si melodic, Sfântul Andrei renova biserici si manastiri, fonda o biserica, inchinata Maicii Domnului din Vlaherne,  in amintirea acestei  renumite biserici din Constantinopol. Organiza de asemenea un ospiciu pentru bolnavi, batrâni si nevoiasi, pe care il intretinea nu numai financiar ci il si vizita adesea, ingrijind pe infirmi cu mâinile lui si procurând tuturor  minunata mângâiere prin cuvintele sale.

Cu ocazia unuia din desele atacuri arabe impotriva insulei Creta, Sfântul Ierarh, refugiat in fortareata impreuna cu poporul sau, reusi sa ii indeparteze pe agresori prin singura puterea rugaciunii sale si multi dintre ei pierira in dezordinea creata. Cu alte ocazii, el scapa insula de seceta, prin suvoiul lacrimilor sale si alunga o epidemie transformându-se in medic al tuturor prin rugaciune si priveghere.

Desi devenise totul pentru toti asemeni lui Hristos, el trebui sa isi paraseasca eparhia pentru a se duce la Constantinopol. Acolo puse bazele poporului prieten al lui Hristos prin invatatura sa ortodoxa despre inchinarea la Sfintele Icoane, amenintata in acele timpuri de catre imparatul Leon al Treilea.  Primind semn de la Dumnezeu despre apropierea sfârsitului sau, ii reuni pe cei apropiati lui si ii anunta ca Episcopatul sau nu il va revedea in viata. La putin timp dupa aceea, se imbarca spre Creta si, facând escala in insula Mitilene, (dupa altii, ar fi fost trimis in exil la Mitilene de catre imparatul Leon III, din cauza ca apara Sfintele Icoane) isi gasi odihna la 4 iulie 740.

Sfântul Andrei Rubleov, iconograful (XV)

Sfântul Cuvios Andrei Rubliov, cunoscut ca cel mai mare iconar din Rusia, s-a născut în apropierea Moscovei, între anii 1360-1370. Pe când era foarte tânăr, el a mers la Mănăstirea Sfânta Treime, și a fost profund impresionat de Sfântul Serghie de Radonej (prăznuit pe 25 septembrie).

După moartea Sfântului Serghie (în 1392), Sfântul Nicon (prăznuit pe 17 noiembrie) l-a urmat ca egumen al Lavrei. Imediat după aceea, Sfântul Andrei a devenit novice în mănăstire. Înainte de anul 1405, el s-a mutat cu binecuvântarea Sfântului Nicon la Mănăstirea Spaso-Andronikov, fondată de Sfântul Andronic (prăznuit pe 13 iunie). Aici, Cuviosul Andrei a primit tunderea în monahism și a fost învățat tainele iconografiei de Teofan Grecul și călugărul Daniel, prietenul Sfântului Andrei și tovarășul de asceză.

Sfântul Cuvios Andrei Rubliov este menționat pentru prima dată în Cronicile din 1405, când ,împreună cu Teofan Grecul și Prohor a pictat Catedrala „Bunei Vestiri” din Moscova. Următorul său proiect iconografic important, pe care l-a întreprins alături de călugărul Daniel, a fost zugrăvirea frescelor Catedralei „Adormirii Maicii Domnului” din Vladimir în 1408.

Sfântul Nicon de Radonej a cerut Sfântului Andrei și monahului Daniel să picteze noua biserică a Mănăstirii Sfintei Treimi, care fusese distrusă de tătari în 1408. În această perioadă, Sfântul Andrei a zugrăvit cea mai cunoscută icoana a sa: Icoana Sfintei Treimi sau a Ospitalității lui Avraam (1410).

Sfântul Cuvios Andrei Rubliov a adormit în Domnul pe 29 ianuarie 1427 sau 1430 și a fost înmormântat la Mănăstirea Andronikov de la Moscova, având peste șaptezeci de ani.

Sfântul Mucenic Teodor, Episcopul din Cirene (310)

Sf. Mucenici Teodot şi Teodota (108)

Sfânta Cuvioasă Marta, Maică Dreptului Simeon din Muntele Minunat (551)

Cuvioasa Marta petrecând cu tot felul de fapte bune, si având multa credinta spre Maica lui Dumnezeu, i s-a vestit de catre dânsa mai înainte de savârsirea ei dulceata vesnicelor bunatati ce o asteptau. Si mutându-se de la cele pamântesti, s-a aratat celor ce pazeau moastele ei, facându-i sa se bucure si spunându-le ca a luat mare har de la Dumnezeu. Si se afla ea întru lumina si în bucurie de negrait, nu numai pentru rugaciunile fiului ei, ci si pentru ca a suferit pentru Domnul felurite ispite si necazuri.

Rugăciunea de Luni

O, Veșnice Dumnezeule, Doamne Iisuse Hristoase, cu adancă și mare smerenie a inimii mele, cunosc și mărturisesc că gresesc in toate zilele, dumnezeieștii tale dragoste. Pentru acesta astazi, ca este luni și începutul săptămânii, cer să-mi lași toate păcatele și să mi le ierti, rugându-mă cu smerenie milostivirii Tale, celei mari, să-mi dai har, ca sa pun început bun, să port grijă și să ostenesc pentru sufletul meu, pentru care ai petrecut atatea osteneli și ispite la Sfânta Ta răstignire, ca să mântuiești zidirea Ta.

Și te rog, Dumnezeul meu și Ziditorul meu, să mă îndreptezi de astăzi înainte spre bine, pâna la sfârșitul vieții mele, întru cinstea și mărirea împărației Tale și pentru mântuirea mea.

O, Doamne! Astazi îți dau sufletul și trupul meu și vointa mea, rugându-Te să fie voia Ta în mine precum îți place. Dă-mi îngaduiala să pot răbda și mă pedepseste aici întru acesta lume, dupa mila Ta, iar nu în cealalta viața.

Și iartă pe cei vii și pe cei morți după rugăciunile Sfintei Tale Biserici și mă învrednicește pe mine și pe ceilalți să ne bucurăm de mărirea ta în Rai. La acesta pun mijlocitor pe Sfinții Tăi îngeri, către care zic:
O, cerești slujitori și slugi ale lui Dumnezeu! păzitori ai oamenilor și vrajmași ai duhurilor rele, ma închin vouă, fericite duhuri, și mă bucur de marirea voastră, căci pururea stați neadormiți întru voințele Dumnezeului nostru cu multă grijă și credința; voi pururea căutați și nu dormiți, pururea slujiți și nu osteniți, pururea luptați și pururea biruiți și nu este alta grija voastră, făra numai să departați pe cel rău de la zidirea lui Dumnezeu.
O, binecuvântați păzitori ai oamenilor! mă închin vouă și vă mulțumesc pentru ajutorul cel de toate zilele ce ne dați, pentru povățuirea ce ne faceți, pentru darul ce-l cereți adesea de la Dumnezeu pentru noi și deosebi vă binecuvântez pentru grija ce aveți de mine, nevrednicul și păcătosul. O, Sfinte îngere, păzitorul sufletului meu, și voi Sfinților Arhangheli Mihaile și Gavrile, nu vă scârbiți de mine, nici mă lăsati pustiu, ci mă paziți ziua si noaptea până îmi voi da cu pocăința sufletul în mâinile lui Dumnezeu, Ziditorul meu, măcar ca eu nu va ascult, nici primesc luminările și povățuirile ce îmi faceți pentru folosul meu.

Înca vă rog să aveți grija sufletului meu și să opriți puterea vrăjmașului, pentru ca să nu mai gresesc de acum înaintea Dumnezeului meu; și mă învredniciți să vă vad la moartea mea și să stati împrejurul meu și să duceți în ceruri sufletul meu ca să se închine măririi lui Dumnezeu și sa vada bucuria Sfinților Lui pentru ca să am pricina să va mulțumesc acolo, pentru purtarea de grijă ce ați avut-o pentru mine și să vă spun binele vostru cu glas neîncetat în vecii vecilor.

Amin.

*

Cititi si :

Atentie mare sa nu va pacaleasca stilistii !

Sa nu cadeti cumva in ratacirea stilistilor care umbla disperati acum dupa noi adepti ai sectei lor !!!  Mai multe amanunte mai jos :

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2016/12/17/atentie-mare-sa-nu-cadeti-in-ratacirea-stilista/

IMPORTANT DE STIUT :

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/12/important-de-stiut-hotarirea-sfintului-sinod-de-la-20-noiembrie-1583-catre-toti-crestinii-adevarati-madulare-ale-sfintei-catholice-universale-si-apostolesti-biserici-de-rasarit-a-lui-hristos-di/

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/07/7-ianuarie-craciunul-pe-stil-vechi-sau-sf-ioan-pe-stil-nou-cum-e-mai-corect/

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/23/cine-trebuie-sa-faca-pogoraminte-la-pacate-oamenii-sau-dumnezeu-sau-unde-duc-pogoramintele-oamen

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/06/12/furi-si-vanzatori-de-cele-sfinte-apostatii-au-taiat-anul-acesta-2-saptamani-din-postul-sf-apostoli-petru-si-pavel-intrand-astfel-sub-anatemele-sf-parinti/

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/06/30/cuvint-al-arhiepiscopului-serafim-sobolev-in-sedinta-sinodului-bisericii-ortodoxe-ruse-din-14-iulie-1948-moscova-calendarul-iulian-versus-calendarul-gregorian-papistasesc-pacatele-celor-cu/

 

Advertisements