Sfintele Marta și Maria, surorile lui Lazăr (I)

Aceste două sfinte femei, surori ale lui Lazăr, prietenul lui Hristos, locuiau în Betania, un sat aflat la mică distanţă de Ierusalim. Într-o zi Hristos a fost primit în casa lor. Marta, cea mai mare, se silea slujind Învăţătorului şi, văzând că sora sa, Maria, rămânea tăcută la picioarele lui Iisus ascultând vorbele sale dumnezeieşti, spuse pe un ton mâniat : “Doamne, au nu socoteşti ca sora mea m-a lăsat singură să slujesc ? Spune-i deci să-mi ajute”. Dar Domnul îi răspunse : “Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti dar un lucru trebuie” (Luca 10 : 38-42) (De aceea Părinţii au considerat pe Maria drept chip al contemplaţiei, de preferat faţă de fapta virtuţii reprezentată de Marta.).

Mai târziu, cu puţin timp înaintea Patimilor, Lazăr se îmbolnăvi şi muri. Cele două surori trimiseră la Iisus să fie înştiinţat dar El nu ajunse în Betania decât patru zile mai târziu. Marta se grăbi de îndată în întâmpinarea lui, în timp ce Maria rămase acasă, unde numeroşi prieteni şi rude veniseră să le mângâie. Domnul o asigură că fratele său avea să învieze iar Marta îşi arată credinţa faţă de El ca Fiu al lui Dumnezeu, apoi o chemă pe sora sa şi se duseră împreună până la mormânt. La chemarea lui Iisus, cel înmormântat ieşi, cu picioarele şi mâinile legate cu fâşii de pânză iar faţa acoperită de un giulgiu (Ioan 11).

Cu şase zile înainte de Paşte, o masă mare i-au pus lui Iisus în Betania, în prezenţa lui Lazăr. Marta se silea ca de obicei slujind la masă, în timp ce Maria, luând o litră de mir de mare preţ, unse picioarele Domnului şi le şterse cu părul ei. Cum Iuda, cel zgârcit, se arăta nemulţumit de o asemenea risipă, Domnul îi spuse că pentru îngroparea Lui îi păstrase ea mirul acesta (Ioan 12).

După Înălţare, Marta şi Maria însoţiră pe Lazăr pentru a răspândi Vestea cea Buna a Învierii. Deşi anumite manuscrise ale Sinaxarului le prăznuiesc ca Mironosiţe, Sfânta Scriptură nu menţionează printre acestea din urmă decât pe Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi / sau Maria lui Cleopa (cf. 23 mai/5 iunie), Salomea şi “cealaltă Marie” pe care unii Părinţi o identifică cu Maica Domnului.

Sfinții Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel, Tulcea

In martirologiul siriac si cel al Fericitului Ieronim din secolele III-IV sunt pomeniti, pe lânga alti 25 de martiri, si patru martiri originari din Rasaritul Europei, numiti: Zotic, Atal, Camasie si Filip. Acesti sfinti mucenici au patimit pentru Hristos sub împaratia lui Diocletian si Maximian. Se crede ca erau ostasi în armata romana, dar, pentru credinta lor în Hristos, au fost osânditi la moarte prin taiere cu sabia. Nu se stie exact data mortii lor, nici locul unde au fost martirizati. Unii cred ca au fost surghiuniti la Gurile Dunarii, în nordul Dobrogei de astazi, unde erau exilati numerosi crestini ai Imperiului Roman, care nu voiau sa jertfeasca idolilor.

Dupa traditie, acesti sfinti martiri ostasi au fost judecati de autoritatile romane în orasul Noviodunum, tot în Dobrogea. Prin secolele IV-V, s-a construit în localitatea Niculitel, din judetul Tulcea de astazi, o basilica din piatra cu hramul Sfântul Atanasie cel Mare, care a fost reînnoita în secolul XIII, în care au fost asezate moastele acestor sfinti mucenici.

Cu voia lui Dumnezeu, în anul 1971, luna septembrie, datorita ploilor abundente, pârâul Niculitel a inundat si a scos la lumina o cripta sub vechea temelie a bisericii din secolul IV, în care se aflau, într-un sicriu comun, moastele acestor patru sfinti mucenici. Pe peretele interior al criptei scrie în limba greaca: „Martyres tou Hristou”. Iar pe peretele opus scrie numele lor: „Zotikos, Attalos, Kamasis si Filippos”.

Aceasta cripta martirica, recent descoperita, este unica în România si în sud-estul Europei. Moastele acestor sfinti martiri au fost asezate în patru racle de lemn si depuse spre închinare în biserica Manastirii Cocos din apropiere, unde se pastreaza si astazi, având zi de praznuire 4 iunie. Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

 

Sfântul Ierarh Mitrofan, patriarhul Constantinopolului

Acesta a trăit în zilele marelui Constantin, întâiul împărat al creştinilor, fiind fiu a lui Dometie, care era frate al împăratului Prov, şi a născut doi feciori: pe Prov şi pe Mitrofan. Acest Mitrofan cugetând cu socotire deplină credinţa idolilor ca rătăcită şi mincinoasă, a venit la credinţa lui Hristos şi s-a botezat. Şi mergând la Bizanţ, locuia cu Tit, episcopul aceleiaşi cetăţi, care era om sfânt şi purtător de Dumnezeu, care văzând pe Mitrofan că era împodobit cu fapte bune, l-a introdus în clerul bisericii. Deci, după moartea episcopului Tit, a luat scaunul Dometie, tatăl Sfântului Mitrofan; şi după moartea lui Dometie s-a făcut episcop Prov, fiul lui, şi ţinând Biserica zece ani, s-a mutat către Domnul; şi îndată s-a suit în scaunul Bizanţului Mitrofan, fratele lui Prov şi fiul lui Dometie; pe care aflându-l marele Constantin, episcop la Bizanţ, şi luând aminte şi la buna faptă a lui, şi la tocmirea firii sale şi la sfinţenia ce avea, spun că numai puţin pentru dânsul, dar mai ales pentru plăcerea locului cetăţii ce era cu aer sănătos, şi roditor şi lângă mare, aşezat fiind între doua părţi ale lumii (a Europei şi a Asiei) a îndrăgit locul şi a arătat asupra lui atâta dorire şi nevoinţă, şi nu s-a scumpit de cheltuială şi a zidit marea cetate a Constantinopolului, care întrecea pe toate cele făcute de oameni, şi era mai presus de acelea. Întru care a aşezat puterea şi împărăţia, mutând-o de la Roma cea veche.

Deci, strângându-se Sinodul cel dintâi, ce s-a făcut la Niceea, fericitul acesta Mitrofan n-a luat parte din pricina slăbiciunii şi a bătrâneţii, căci zăcea în pat, veştejindu-i-se fireasca putere de îndelungarea vremii, ci a trimis pe cel mai întâi dintre preoţi, pe Alexandru, bărbat cinstit, pe care şi moştenitor al scaunului l-a făcut. Căci întorcându-se împăratul cu purtătorii de Dumnezeu părinţi, şi săvârşindu-se Sinodul, atunci a zis dumnezeiescului Mitrofan, că i s-a arătat de la Dumnezeu, cum că Alexandru şi cel ce era să fie după dânsul, Pavel, erau iscusiţi şi plăcuţi lui Dumnezeu la o slujbă ca aceasta. Deci adormind sfântul, s-a mutat către Dumnezeu. Şi se face pomenirea lui în sfânta biserică cea mare, şi cinstitul său locaş, ce este aproape de Sfântul Marele Mucenic Acachie, în cea cu şapte scări, unde se afla cinstitele şi sfintele lui moaşte.

Cuviosul Zosima din Cicilia (VI)

Cuviosul Zosima, numit si Chilix, era cu neamul din partile Ciliciei. Si iubind pe Dumnezeu din tineretile sale, s-a lepadat de lume si s-a dus în muntele Sinai, unde a îmbracat schima monahala si a bineplacut lui Dumnezeu. Apoi, fiind dornic de viata pustniceasca mai linistita si fiind înca tânar, s-a dus în partile Liviei si acolo s-a salasluit în pustie la un loc ce se numea Amoniac, si a început a vietui singur, slujind lui Dumnezeu în singuratate.

Si umblând el prin pustia aceea, a aflat pe un oarecare batrân, care purta o haina aspra de par. Si dupa ce s-a apropiat de el, vrând sa i se închine si sa fie binecuvântat de dânsul dupa obicei, batrânul a apucat înainte si i-a zis: „Zosima, pentru ce ai venit aici? Du-te de aici, pentru ca nu poti sa sezi în acest loc”. Iar Zosima, socotind ca batrânul îl stie mai demult, i s-a închinat si, cerând binecuvântare, i-a zis: „Parinte, fa bine si spune-mi cum de ma stii?” Batrânul i-a raspuns: „Mai înainte cu doua zile, mi s-a aratat cineva minunat la vedere si mi-a zis: ŤIata, vine la tine un monah din muntele Sinai, cu numele Zosima. Sa nu-1 binecuvintezi sa petreaca împreuna cu tine în pustia aceasta, pentru ca vreau sa-i încredintez lui Biserica Babilonului, cea din Egiptť”.

Aceasta zicând-o batrânul catre Zosima, s-a departat de dânsul ca la o aruncatura de piatra si a stat la rugaciune, ridicându-si mâinile catre Dumnezeu. Si rugându-se el ca la doua ceasuri si terminându-si rugaciunea, a venit iar la Zosima si, îmbratisându-1 parinteste, 1-a sarutat pe fata, zicându-i: „Iubite fiule, bine ai venit aici! Dumnezeu te-a adus la mine, ca sa dai trupul meu pamântului!” Zosima a întrebat pe batrân: „Parinte, de câti ani petreci în acest loc?” Batrânul a raspuns: „Se împlinesc 45 de ani de când petrec aici”. Batrânul graind acestea, i s-a luminat fata ca focul si a zis catre Zosima: „Pace tie, fiule, roaga-te pentru mine!” Zicând aceasta, s-a culcat pe pamânt si s-a mutat catre Domnul; iar fericitul Zosima, sapând pamântul, a îngropat cinstitul trup al acelui mare batrân.

Deci, petrecând în acel loc doua zile, s-a întors în Sinai, slavind pe Dumnezeu. Sezând el în manastirea muntelui Sinai, a venit la dânsul un tâlhar, rugându-1 si zicând: „Parinte, ai mila de mine si ma primeste în calugarie, ca sa plâng în liniste pentru pacatele mele, pentru ca multe ucideri am facut si vreau sa înceteze de la mine faptele cele rele si sa ma caiesc în toate zilele vietii mele”. Iar Cuviosul Zosima, învatându-1, 1-a îmbracat în chipul cel calugaresc. Apoi. dupa putina vreme, cuviosul a zis catre dânsul: „Fiule, cre-de-ma ca aici nu-ti este cu putinta a petrece, pentru ca de va afla de tine vreun boier, te va prinde, asemenea si pârâsii tai te vor ucide. Insa asculta-ma pe mine si te voi duce într-o manastire mai departata”.

Si luându-1, 1-a dus în obstea parintelui Dorotei, care era aproape de Gaza si, lasându-1 acolo, s-a întors singur la locul sau. Iar fratele acela a petrecut acolo noua ani în viata de obste, si învatând Psaltirea si deprinzându-se cu toata rânduiala monahiceasca, s-a întors iar la Cuviosul Zosima si i-a zis: „Parinte, fa mila cu mine, da-mi hainele mele cele mirenesti si ia-le pe cele calugaresti”. Iar cuviosului, fiindu-i jale, 1-a întrebat: „Pentru ce, fiule?” Fratele a raspuns: „Parinte, am petrecut noua ani în viata de obste, precum singur stii, am postit cât am putut, am vietuit cu înfrânare, cu toata blândetea, cu tacere si cu frica lui Dumnezeu, supunându-ma tuturor. Deci nadajduiesc în bunatatea cea fara de sfârsit a lui Dumnezeu si în mila lui cea negraita, ca mi-a iertat multimea pacatelor mele; dar vad întotdeauna pe un copil, stând înaintea mea si zicându-mi: ŤPentru ce m-ai ucis?ť Iar aceasta o vad nu numai în vis, dar si când stau în biserica la cântare, când ma apropii de dumnezeiestile Taine si când manânc cu fratii la masa. Si nici un ceas nu ma lasa sa ma odihnesc. Oriunde m-as duce eu, vad înaintea mea pe acel copil, zicându-mi numai aceasta: ŤPentru ce m-ai ucis?ť De aceea, parinte, voiesc sa ma duc acolo, unde am facut acel omor, ca sa fiu prins, sa fiu dat judecatii si sa mor pentru acel copil, pentru ca l-am ucis fara de minte”.

Deci, luându-si de la cuviosul parinte hainele cele mirenesti si îmbracându-se, s-a dus în lume. Si ajungând în cetatea Diospol, a fost prins si a doua zi i s-a taiat capul. Si s-a dus la Dumnezeu, spalându-si pacatele cu sângele sau. Iar Cuviosul Zosima, având în sine neîncetata dorinta sa vietuiasca în liniste pustniceasca, departe cu totul de oameni, s-a gândit sa lase muntele Sinai. Deci s-a sculat si, luând pe ucenicul sau Ioan, s-a dus la Porfirot – asa se numea pustia aceea -, pe care strabatând-o, a aflat pustnici, unul cu numele Pavel, care era de la Galata; iar altul cu neamul din partile Melitinului, pe nume Teodor, din manastirea lui avva Eftimie cel Mare, si amândoi erau îmbracati cu piei de bivol. Si s-a salasluit Zosima cu ucenicul sau aproape de acei pustnici, ca la doua stadii, si a vietuit acolo doi ani.

Iar într-una din zile 1-a muscat un sarpe pe Ioan, ucenicul lui Zosima, încât s-a vatamat tot trupul lui din veninul sarpelui si din aceasta pricina a murit. Iar fericitul Zosima s-a mâhnit foarte mult de aceasta si s-a dus la pustnicii aceia. Iar ei vazându-1 pe el ca vine la dânsii tulburat si foarte necajit, mai înainte de a zice Zosima ceva catre dânsii, apucând înainte, i-au zis: „Ce, avva Zosima, a murit fratele tau?” Iar el, minunându-se de mai înainte vederea lor, le-a spus ca a murit fratele, desi ei stiau mai dinainte. Si sculându-se amândoi, au mers cu Cuviosul Zosima la fratele acela si, vazându-1 pe el zacând mort la pamânt, au zis: „Nu te mâhni, avva Zosima, Dumnezeu îti va ajuta!” Apoi au strigat catre cel mort, zicând: „Frate Ioane, scoala-te ca staretul are trebuinta de tine”. Si îndata fratele a înviat si s-a sculat de la pamânt. Iar ei cautând pe sarpele acela, l-au aflat si, luându-1 pe el, l-au rupt în doua.

Dupa aceea au grait catre Zosima: „Parinte Zosima, îti spunem cu adevarat, du-te la Muntele Sinai, pentru ca Dumnezeu voieste sa-ti încredinteze episcopia Bisericii Babilonului din Egipt”. Atunci Cuviosul Zosima, luând binecuvântare de la acei sfinti pustnici, si-a luat ucenicul si s-a întors la muntele Sinai. Iar dupa o vreme, avva muntelui Sinai a trimis în Alexandria, pentru oarecare trebuinta, pe fericitul Zosima împreuna cu alti doi frati. Si oprindu-i pe ei fericitul Apolinarie, patriarhul Alexandriei, i-a hirotonit episcopi, pe unul la Iliopoli, pe altul la Leondopoli; iar pe Zosima în Babilonul Egiptului, pentru ca de demult erau doua cetati Babilon. Cea dintâi, mai mare si mai veche la haldei, unde a împaratit Nabucodonosor si dupa dânsul ceilalti împarati ai haldeilor; iar alta, mai mica si mai pe urma, în Egipt; pentru ca, mutându-se unii de la Babilonul cel mare în tara Egiptului si zidindu-si o cetate aproape de râul Nil, acea cetate s-a numit tot Babilon, de vreme ce babilonenii au zidit-o si petreceau într-însa.

Deci luând Cuviosul Zosima scaunul arhieresc într-acest Babilon al Egiptului, dupa voia lui Dumnezeu si dupa proorocirea sfintilor parinti pustnici, pastea turma lui Hristos si îndrepta bine Sfânta Biserica, facându-se pilda turmei cu cuvântul si cu viata. Si a petrecut pe scaun multi ani, povatuind pe multi la calea mântuirii. Iar dupa ce a început a se apropia de adânci batrânete, vazându-si slabiciunea si asteptându-si sfârsitul, si-a lasat scaunul si s-a întors în muntele Sinai, la viata sa cea dintâi. Acolo, mai traind putina vreme, s-a sfârsit întru Domnul si a stat în ceata Sfintilor Ierarhi, înaintea Stapânului nostru Iisus Hristos, Caruia se cuvine slava în veci. Amin.

Sfinţii Mucenici Frontasie, Severian şi Silan

Sfânta Sofia din Tracia (X-XI)

fânta Sofia s-a născut în Aenus, Rhodope, şi era mama a şase copii. Deşi ocupată cu grijile şi datoriile acestei lumi, a ţinut poruncile Domnului şi a trăit o viaţă plină de virtute. După ce i-au murit copiii, a devenit mamă pentru orfani şi a ajutat pe văduve. Şi-a vândut avuţiile şi a dat banii săracilor. A dus o viaţă de austeritate, mâncând pâine şi apă. Avea neîncetat pe buze Psalmii regelui-profet David şi lacrimi curgeau fără încetare din ochii ei.

Prefera să se lipsească ea de cele necesare decât să lase pe un sărac să plece din casa ei cu mâinile goale. Prin smerenia ei şi dragostea faţă de săraci, Dumnezeu a binecuvântat-o în felul următor. În casa ei era un butoi cu vin pe care îl păstra pentru săraci. Ea a remarcat că oricât ar fi luat din bidon acesta rămânea plin. Dar imediat ce a povestit cuiva despre această minune şi a slăvit pe Dumnezeu, bidonul s-a golit. Sfânta Sofia s-a întristat, crezând că vinul s-a sfârşit din cauza caracterului său nedemn. De aceea, a sporit nevoinţele sale ascetice până la a-şi pune în pericol sănătatea. Simţindu-şi sfârşitul aproape, ea a primit tunderea în monahism. Sfânta Sofia a adormit întru Domnul la vârsta de 53 de ani.

Rugăciunea de sâmbătă

Doamne lisuse Hristoase, Judecătorul meu Prea drept! Cunosc că păcatele mele sânt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în rai.

Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alungă întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca sa mă bucur de Faţa Ta. Aşa Doamne, primeşte umilita mea rugăciune ca o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, care a treia zi Te-au văzut înviat din morţi şi la înălţarea Ta Te-a văzut suindu-Te de la pământ la cer, însoţit de Sfinţii Tăi Îngeri.

Îndură-Te, Doamne, şi de cei vii şi de cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi, către care zic şi eu, nevrednicul: O, fericiţi servitori ai lui Dumnezeu! Nu încetaţi a vă ruga Lui, ziua şi noaptea pentru noi, nevrednicii, care pururea greşim cu atâtea nenumărate păcate! Mijlociţi pentru noi Darul şi ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu ştim a-l cere după cuviinţă. Nu încetaţi a vă ruga, pentru că prin rugăciunile voastre, păcătoşii să câştige iertare, săracii ajutorul, întristaţii mângâiere, bolnavii sănătate, cei slabi la minte înţelepciune, cei tulburaţi linişte, cei asupriţi ocrotire, şi toţi împreună Darul lui Dumnezeu, spre folosul cel sufletesc, în mărirea lui Dumnezeu Celui în Treime lăudat, Căruia i se cuvine cinste şi închinăciune în veci.

Amin.

*

Cititi si :

Atentie mare sa nu va pacaleasca stilistii !

Sa nu cadeti cumva in ratacirea stilistilor care umbla disperati acum dupa noi adepti ai sectei lor !!!  Mai multe amanunte mai jos :

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2016/12/17/atentie-mare-sa-nu-cadeti-in-ratacirea-stilista/

IMPORTANT DE STIUT :

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/12/important-de-stiut-hotarirea-sfintului-sinod-de-la-20-noiembrie-1583-catre-toti-crestinii-adevarati-madulare-ale-sfintei-catholice-universale-si-apostolesti-biserici-de-rasarit-a-lui-hristos-di/

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/07/7-ianuarie-craciunul-pe-stil-vechi-sau-sf-ioan-pe-stil-nou-cum-e-mai-corect/

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/23/cine-trebuie-sa-faca-pogoraminte-la-pacate-oamenii-sau-dumnezeu-sau-unde-duc-pogoramintele-oamen

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/06/12/furi-si-vanzatori-de-cele-sfinte-apostatii-au-taiat-anul-acesta-2-saptamani-din-postul-sf-apostoli-petru-si-pavel-intrand-astfel-sub-anatemele-sf-parinti/

 

 

Advertisements