DREAPTA CREDINTA ORTODOXA dupa sinodul talharesc

”Să cercetăm, ca să nu fim înşelaţi şi purtaţi de orice vânt” (cf. Ef. 4, 14)

INSELARI, INTREBARI SI RASPUNSURI, POVETELE DE AUR, PROOROCIILE SFINTILOR PARINTI, SFINTII PARINTI

Dupa Creta urmeaza Taize : Dupa ce au tradat la asa-zisul Sinod din Creta Ortodoxia- adica Adevarul lui Hristos, iudele mai dau inca o reprezentatie si in Taize…

taize 11

MOTTO :

Image result for sf efrem sirul

Sf. Efrem Sirul: „Vai de cei ce murdăresc sfânta credinţă cu eresuri sau încheie vreo înţelegere cu ereticii! Atunci se va cere de la fiecare din noi mărturisirea credinţei şi unirea Botezului, credinţa curată de orice eres, pecetea neştearsă şi haina neîntinată

Dupa ce au tradat la asa-zisul Sinod din Creta Ortodoxia- adica Adevarul lui Hristos, iudele mai dau o reprezentatie si in Taize… Calcand astfel, inca o data, peste tot ce ne-a lasat Hristos Domnul, spre a nu ne pierde mantuirea:  Sfinte Canoane, Sfanta Scriptura…povetele Sfintilor Parinti… totul..

Nu este pentru prima data cand acesti lupi imbracati in pielede oaie, iude ale lui Hristos, vin la ereticii de la Taize… Antihristul isi pregateste venirea de mult timp…

Nu numai Bartholomew e prieten cu ereticii, ci si Kirill , Daniel si multi altii… De cand ? De foarte mult timp…

În decembrie 1962 – a fost stabilită o relație mai strânsă între comunitatea Taize și Patriarhia Moscovei prin vizita Mitropolitului Nikodim.

Iata cateva informatii interesante din comunicatul acestora, in care se lauda cu relatiile lor ” ortodoxe” – Mitropolitul Nikodim, și cu dl. Kirill (care în acel moment era rectorul seminarului ) . 

1. La invitația patriarhatului, în 1978, fratele Roger sa dus la Moscova însoțit de doi frați. A petrecut două zile în Leningrad, unde sa întâlnit din nou cu Mitropolitul Nikodim, precum și cu dl. Kirill, care în acel moment era rectorul seminarului.

2.Tinerii ortodocși sunt adesea însoțiți de un preot. Este important pentru noi ca această participare să primească binecuvântarea episcopilor
3.Din 1990, tinerii ortodocși ruși au început să participe la întâlnirile internaționale pentru adulții tineri organizate de comunitatea noastră, fie la Taizé, fie o dată pe an într-unul din orașele mari din Europa.
4. Tinerii ruși ortodocși au fost primiți în Taizé încă de atunci.
5. De asemenea, salutăm tinerii ortodocși din Belarus, din Ucraina, România, Bulgaria și Serbia. Prezența lor oferă mulți adulți tineri din alte țări cu martori vii ai Ortodoxiei.
Aveti comunicatul integral mai jos :
In Moscow in 2006: Taizé’s gratefulness for the Russian Orthodox Church During his visit to Moscow, Brother Alois handed over the following text to Patriarch Alexis II.

Following Brother Roger’s death, it seemed to me essential to come to Moscow with two of our brothers during the first year of my new ministry, to express our community’s desire to continue on its way in great closeness and in profound confidence with the Holy Russian Orthodox Church. Brother Roger opened up this way for us and I want us, his brothers, to walk in his footsteps.
It was in December 1962 that a closer relation between our community and the Patriarchate of Moscow was established through the visit of Metropolitan Nikodim. Brother Roger always felt a strong friendship for him. He was able to speak with him one last time, a few moments before his death, in the anteroom of Pope John Paul I.
Patriarch Alexis II has himself recalled his visit to Taizé when he was archbishop of Tallinn.
In 1977, Bishop Seraphim of Zurich encouraged Brother Roger to make a visit to the Russian Orthodox Church. At the invitation of the patriarchate, in 1978 Brother Roger went to Moscow accompanied by two brothers. He spent two days in Leningrad, where he met again Metropolitan Nikodim, as well as Mgr Kirill, who at that time was rector of the seminary.
In 1988, there was another journey to Moscow, with a brother, on the occasion of the one thousand anniversary of the baptism of Rus. Brother Roger also visited Iaroslav, Kiev, and he was invited to the local council of the Russian Church at Trinity Saint Sergius.
During that visit and on the eve of the profound changes that were to transform the country, Brother Roger understood still more the enormous needs of the Russian Orthodox Church in order to exercise its ministry. He grasped that it was essential to support it. In agreement with the patriarchate, Taizé had one million copies of the New Testament in Russian printed in France, in the synodal translation, and at the beginning of 1989 had them dispatched to Moscow, Kiev, Minsk and Leningrad so that the Orthodox parishes could distribute them. Three years later, in the same spirit, Taizé undertook the printing of extracts from the New Testament in Russian, Bulgarian and Romanian, and had them sent to the three patriarchates.
Following this shipment, Metropolitan Philarete of Minsk came to Taizé in the spring of 1989 to thank Brother Roger. Metropolitan Kirill, who succeeded him as president of the Department of External Affairs, came in 1990. He had already visited Taizé when he was a student at Bossey.
From 1990, young Russian Orthodox began taking part in the international meetings for young adults organized by our community, either at Taizé itself or once a year in one of the major cities of Europe. Young Russians Orthodox have been welcomed in Taizé ever since. We also welcome young Orthodox from Byelorussia, from Ukraine, Romania, Bulgaria, and Serbia. Their presence provides many young adults from other countries with a living witness of Orthodoxy.
The Taizé Community has never wished to organize a youth movement around itself. On the contrary, it encourages the young when they return home to commit themselves in their own countries and cities and in their own parishes. The young Orthodox are often accompanied by a priest. It is important for us that this participation receive the blessing of the bishops. During the summer, the Orthodox liturgy is celebrated two or three times each week (at one point, the representative of the Patriarch of Moscow in Paris brought an antimension for the Orthodox Chapel in Taizé).
Every year, the message that Patriarch Alexis II sends for the European meeting is a much appreciated support.
In many parts of the world, Christians are confronted today with the challenge of transmitting the faith to the younger generations. For our part, we can attest that still today the monastic commitment, centred on the essential, can offer a witness to the Gospel being lived out that speaks clearly to the young. ***
We have come to Moscow to express our gratitude for the links that our community has been able to enlarge with the Russian Orthodox Church through the years. These links are rooted in the family history of Brother Roger, who spoke about them one day:
“A profound love of the Orthodox Church goes back to my childhood. During the First World War, Russians had to flee from their country. They were Orthodox. My mother received some of them and I listened to their conversations. Afterwards, she spoke to me about the trials they had come through. Later on, in my youth, we lived near a Russian Orthodox Church. We went to take part in the prayer, and I tried to discern the suffering on the faces of these Christians who had come from Russia.”
Little by little the Taizé Community discovered what Brother Roger called “one of the secrets of the Orthodox soul”. This secret is to be found above all in a prayer of adoration where the goodness of God becomes perceptible.
It is first of all through prayer, the celebration of the liturgy or the prayer of the heart, that the Orthodox find an access to the great mysteries of the faith, the incarnation of Christ, his resurrection, the continuous presence of the Holy Spirit in the Church.
And it is in these mysteries that Orthodoxy understands of the grandeur of the human being. God became man so that human beings might participate in his divinity; and the human being is called to be transfigured with Christ, already here on earth.
Brother Roger underlined the importance for our monastic vocation of celebrating the transfiguration of Christ, premise of our own transfiguration. In this respect, there is a whole meaning for us in being in Moscow for the Feast of the Ascension. For this feast shows that the humanity of Jesus has been forever divinised and is a promise of our own participation in the divine life.
In Taizé, we feel an infinite gratitude towards the Orthodox Church for having kept these realities of the faith so alive through the centuries, in a great fidelity to the Church Fathers. The Greek Fathers were discovered by the West thanks to the Orthodox and in Taizé the thought of the Greek fathers is most important in the formation of the new brothers of our community.
In this period when the frontiers between peoples and cultures are opening up more and more, we have to deepen the bonds of fraternal love. In order to create new links of confidence between East and West, the theological and above all the spiritual contribution of Orthodoxy is vital. Western Christians have such a need to be attentive to the treasures of faith and humanity deposited in Orthodoxy. As for us, therefore, we would like to transmit to the young people from many countries, whom we welcome in Taizé, that vision of God, of human beings, and of the Church that the Eastern tradition has inspired in us.
We already receive with gratitude the love of the liturgy, the sense and the content of tradition. But the most unique aspect, the most irreplaceable, is to be found in the experience of Christians who have transmitted from generation to generation their love of Christ, and in particular those who confessed their faith at the risk of their lives.
Brother Roger had infinite respect for what the Russian Orthodox Church has been through; and he wrote, “In their trials, Orthodox Christians have known how to love and forgive. Goodness of heart is for many of them a vital reality.”
Could it be this capacity for goodness and forgiveness that make it possible today for societies that are a prey to profound tensions not to break apart?
In his last book, published a few weeks before his death, Brother Roger expressed words that remain very present for us as brothers:
“In Taizé, we love the Orthodox Church with all our heart and with all our soul. In the places where they pray, the beauty of the chants, the incense, the icons – windows open on the realities of God – the symbols and the gestures of the liturgy celebrated in the communion of Christians over the centuries, all of this invites us to discern the “joy of heaven on the earth”. Our being is touched in its entirety, not only in the intelligence, but in the sensitivity, and even in the body itself.
How can we express enough our gratitude to the Orthodox, in particular those of Russia, Byelorussia, Ukraine, for what they have been during the trials endured during seventy years, and for what they are today?”

Brother Alois of Taizé Moscow, Ascension 2006

Iata :

Gospodi, pomilui – Lord, have mercy
Orthodox melody with intercessions sung at the Evening prayer at Palexpo, during the European meeting organized by the Taizé Community, in Geneve 28 December 2007 – 1 January 2008.

Dupa roadele lor ii veti cunoaste” – Matei ( 7,16 )

Iar roadele lor sunt clare… NEASCULTAREA DE HRISTOS si de LEGILE LUI ( CANOANE APOSTOLICE CARE SUNT IN CONCORDANTA CU SF SCRIPTURA )

Cel ce nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele.” (Ioan 14,24)

Iata comunicatul lor, puteti observa cat de mult il iubesc pe Dumnezeu :

Cher Frère Alois,

Aujourd’hui vous nous recevez dans cette belle église de la réconciliation. Le thème de la réconciliation est central dans le christianisme et il faut distinguer, à notre avis, trois niveaux de lecture. Le premier niveau est le rapport de la réconciliation de l’humain avec le divin. L’œuvre du Christ dans le monde est une œuvre de réconciliation qui va au-delà de la religion en tant que liant verticalement et horizontalement Créateur et créatures. La réconciliation en Christ place ce dernier au centre de ce qui fait l’humanité, en tant qu’image de Dieu et dans un rapport dynamique de ressemblance. Le Christ est réconciliation. Rappelez-vous les mots du saint apôtre Paul : « Car de toute façon, c’était Dieu qui en Christ réconciliait le monde avec lui-même, ne mettant pas leurs fautes au compte des hommes, et mettant en nous la parole de réconciliation. » (2 Co. 5, 19) Il est d’ailleurs intéressant de noter que saint Paul, dans le verset précédent, parle même d’un « ministère de la réconciliation. » (2 Co 5, 18) La réconciliation est l’aune à partir de laquelle nous devons penser notre communion avec Dieu et notre unité en Église.

Le deuxième niveau découle directement du « ministère de communion » que nous venons de mentionner. De fait, il est plus œcuménique. Il répond à l’engagement pour l’unité des chrétiens dans laquelle s’inscrit l’action réconciliatrice que nous devons entreprendre. Si nous ne nous devions employer qu’une seule image, nous utiliserions celle de la guérison. Réconcilier en revient avant tout à guérir les maux de l’histoire, les cicatrices du temps, les incompréhensions mutuelles, les conflits de mémoire, les haines fratricides. En ce sens, la division entre chrétiens à laquelle nous entendons répondre en priant pour l’unité des Églises est une blessure spirituelle, aux responsabilités partagées – acceptées ou non. De fait, à l’ère œcuménique et à l’heure de la recherche de l’unité, il ne peut y avoir de réconciliation sans pardon. D’ailleurs, pour saint Jean Chrysostome, la réconciliation ne souffre pas l’attente. Si nous voulons être de véritables acteurs de réconciliation, nous devons prendre nos responsabilités, et être prêts à faire le premier pas.

Le troisième niveau est, quant à lui, plus global. L’amour du Christ, celui-là même qui nous presse vers cette réconciliation, englobe l’humanité tout entière. La réconciliation devient un agent de paix, un levier permettant de dépasser les antagonismes historiques, un moyen de neutraliser les polarisations du paysage social mondial et de désamorcer les conflits. La réconciliation est donc un enjeu global pour nos Églises et pour le monde en général. Permettez-nous de citer ce très beau texte luthéro-catholique, « Du conflit à la communion », qui en ce temps de commémoration du 500e anniversaire de la Réformation, rend parfaitement compte du cheminement spirituel et œcuménique que recouvre le principe de « réconciliation ». On y lit notamment : « L’engagement œcuménique pour l’unité de l’Église ne profite pas seulement à l’Église, mais aussi au monde, afin que le monde croie. Plus nos sociétés deviendront pluralistes en terme de religions, plus grande sera la tâche missionnaire de l’œcuménisme. Là aussi il convient de repenser les choses et de se repentir. » (par.243)

L’enjeu de la réconciliation nous dépasse, de même que nous dépasse l’événement historique qu’a vécu l’Église orthodoxe au cours du Saint et Grand Concile, réuni en Crète, en juin 2016. En effet, il ne s’agissait pas seulement d’étudier les thèmes à l’ordre du jour, aussi importants fussent-ils, mais il en allait de la réalité et de la place de l’orthodoxie tout entière dans le monde contemporain. À l’heure de la mondialisation, l’Église orthodoxe doit être capable de se doter d’outils lui permettant de répondre aux défis que lui pose la modernité. Le Saint et Grand Concile constitue un événement charnière, car il est à la fois un phénomène ecclésial de communion, qui manifeste l’unité de l’orthodoxie tout entière – cette unité n’est d’ailleurs pas remise en question par les Églises orthodoxes autocéphales qui n’y ont pas participé en raison du principe théologique de catholicité – et l’absolue nécessité d’une expérience conciliaire à l’échelle de la planète. La conciliarité, bien que traditionnelle dans l’orthodoxie au niveau local et régional, reste à (re)découvrir aujourd’hui à l’échelle mondiale. Aussi, nous rendons grâce à Dieu pour la tenue du Saint et Grand Concile et espérons que ce dernier n’est que le point de départ de l’exercice renouvelé de la conciliarité, comme le synonyme de la vie de l’Église. Comme nous pouvons le lire dans le Message du Saint et Grand Concile : « L’Église orthodoxe exprime son unité et sa catholicité dans le Concile. Sa conciliarité façonne son organisation, la manière par laquelle elle prend des décisions et la détermination de son destin. »

Canonul 10 Apostolic spune clar :

Dacă cineva s-ar ruga, chiar şi în casă, împreună cu cel afurisit (scos din comuniune), acela să se afurisească.

(11, 12, 32, 45, 48, 65 ap.; 5 sin. 1 ec; 2 Antioh.; 9 Cartag.)

Dar sa incerce sa schimbe Cuvantul Domnului… Canoanele… Care sunt legile date de Dumnezeu prin Fii Ascultarii – Sfintii nostri … Este o adevarata tradare a lui Hristos ! Ca cea a lui Iuda …

Iata cum n-au nicio problema sa afirme :

Reconcilierea se întoarce mai presus de toate pentru a vindeca rănile istoriei, cicatrici de timp, neînțelegeri reciproce, conflicte de memorie, ură

”Rănile istoriei, cicatrici de timp, neînțelegeri reciproce, conflicte de memorie, ură” – asa traduc iudele din Creta, slugile antihristului, Sfintele Canoane, Sfanta Scriptura, povetele Sfintilor Parinti vis a vis de eretici…

De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te” – Tit (3,10 ) , spune Sf Apostol Pavel…

Chiar Domnul ne-a poruncit sa ne indepartam de lucrarea diavolului, de eretici si erezii. Sa nu facem partasie cu intunericul.

Dar ei, cu tupeul lor caracteristic, INCLUSIV PE HRISTOS … IL FAC ISTORIE… :

De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele” – Ioan (14,15) zice Domnul …

Sfintii au cinstit Credinta Cea Adevarata- Ortodoxa cu insusi sangele lor !… Acestia toti au luptat cu acesti eretici, dusmani ai lui Hristos, ca sa pastreze Cuvantul Scripturii , care este Insusi Cuvantul Domnului.

Au implinit ceea ce ne cere tot timpul Dumnezeu de noi :  ASCULTAREA DE PORUNCILE LUI…

In antiteza iata ce fac :

taize 12

Ce ne spune Sf Scriptura despre eretici , partasia cu ei :

Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori” (Mt. 7:15)

 „De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit” (Tit 3:10-11)

Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul? Şi ce învoire este între Hristos şi veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?” (II Cor. 6:14-15).

Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit  să fie anatema!” (Gal. 1:8-9) 

Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona. (MATEI 6:24)

  1. De omul eretic, dupa intaia si a doua mustrare, departeaza-te,
  2. Stiind ca unul ca acesta s-a abatut si a cazut in pacat, fiind singur de sine osandit. ( TIT 3, 10-11)

”La cei spurcaţi şi necredincioşi nu e nimic curat” (Tit 1:15).

„nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul demonilor; nu puteţi avea parte de masa Domnului şi de masa demonilor” (I Cor. 10, 21)

„Ieşiţi din mijlocul lor şi nu vă atingeţi de ce e necurat” (II Cor. 6, 17).

 „Nu vă înjugaţi la alt jug cu cei necredincioşi. Căci ce părtăşie este între lumină şi întuneric” (II Cor. 6, 14)

 „Fiule, să nu te înşele bărbaţii necredincioşi, nici să umbli în cale cu ei” (cf. Pilde 1, 10)

„Casa Mea casă de rugăciune este, dar voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari” (Mt. 21,13).

 „orice sad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu va fi scos din rădăcină” (Mt. 15, 13)

 „Iată, se lasă casa voastră pustie” (Mt. 23, 38)

Nu primiţi pe omul eretic după prima si a doua sfătuire; şi iarăşi: Nu vă purtaţi după învăţături felurite şi străine ”(Evr.,13:9)

”Oamenii rai şi impostori vor propaşi spre mai rău, amăgind şi amăgiţi fiind” (2Tim 3:13)

”Vedeţi de câini, vedeţi de lucrătorii cei răi, de taierea-împrejur” (Flp. 3:2).

”Vedeţi cum umblaţi, că zilele rele sunt ” (Ef. 5:15-16).

” Vedeţi de voi ca să nu pierdeţi cele ce-aţi lucrat, că mulţi amăgitori au ieşit în lume” (2 In. 1:8).

  1. ”Si intru aceasta stim ca L-am cunoscut, daca pazim poruncile Lui.
  2. Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le pazeste, mincinos este si intru el adevarul nu se afla.
  3. Iar cine pazeste cuvantul Lui, intru acela, cu adevarat, dragostea lui Dumnezeu este desavarsita. Prin aceasta, cunoastem ca suntem intru El. ” ( IOAN2 , 3-5)

Cel ce pazeste poruncile Lui ramane in Dumnezeu si Dumnezeu in el; si prin aceasta cunoastem ca El ramane in noi, din Duhul pe care ni L-a dat.” ( IOAN 3:24 )

 5.”Caci aceasta s-o stiti bine, ca nici un desfranat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un inchinator la idoli, nu are mostenire in imparatia lui Hristos si a lui Dumnezeu.

  1. Nimeni sa nu va amageasca cu cuvinte desarte, caci pentru acestea vine mania lui Dumnezeu peste fiii neascultarii.
  2. Deci sa nu va faceti partasi cu ei.” (EPISTOLA CATRE EFESENI

A SFANTULUI APOSTOL PAVEL – CAP 5, 5-7)

  1. ”Si nu fiti partasi la faptele cele fara roada ale intunericului, ci mai degraba, osanditi-le pe fata.
  2. Caci cele ce se fac intru ascuns de ei, rusine este a le si grai.
  3. Iar tot ce este pe fata, se descopera prin lumina,
  4. Caci tot ceea ce este descoperit, lumina este. Pentru aceea zice: “Desteapta-te cel ce dormi si te scoala din morti si te va lumina Hristos”.
  5. Deci luati seama cu grija, cum umblati, nu ca niste neintelepti, ci ca cei intelepti,
  6. Rascumparand vremea, caci zilele rele sunt.” (EPISTOLA CATRE EFESENI

A SFANTULUI APOSTOL PAVEL – CAP 5, 11-16)

  1. ”Imbracati-va cu toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti sta impotriva uneltirilor diavolului.
  2. Caci lupta noastra nu este impotriva trupului si a sangelui, ci impotriva incepatoriilor, impotriva stapaniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii, care sunt in vazduh.
  3. Pentru aceea, luati toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti impotriva in ziua cea rea, si, toate biruindu-le, sa ramaneti in picioare.
  4. Stati deci tari, avand mijlocul vostru incins cu adevarul si imbracandu-va cu platosa dreptatii,
  5. Si incaltati picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia pacii.
  6. In toate luati pavaza credintei, cu care veti putea sa stingeti toate sagetile cele arzatoare ale vicleanului.
  7. Luati si coiful mantuirii si sabia Duhului, care este cuvantul lui Dumnezeu.”
  1. ”Caci se cuvine ca episcopul sa fie fara de prihana, ca un iconom al lui Dumnezeu, neingamfat, nu grabnic la manie, nu dat la bautura, pasnic, nepoftitor de castig urat,
  2. Ci iubitor de straini, iubitor de bine, intelept, drept, cuvios, cumpatat,
  3. Tinandu-se de cuvantul cel credincios al invataturii, ca sa fie destoinic si sa indemne la invatatura cea sanatoasa si sa mustre pe cei potrivnici.” (TIT 1, 7-9)

„Luaţi aminte la câini, luaţi aminte la lucrătorii cei răi. Luaţi aminte la tăierea împrejur. Luaţi aminte cum umblaţi, că zilele rele sunt” (Flp. 3, 2; Ef. 5, 15-16).

 „Luaţi aminte la voi înşivă ca să nu pierdeţi ce aţi lucrat, că mulţi înşelători au ieşit în lume” (II In. 7-8).

”Să cercetăm, ca să nu fim înşelaţi şi purtaţi de orice vânt” (cf. Ef. 4, 14).

„Vă înşelaţi, neînţelegând Scripturile” (cf. Mt. 22, 29).

 „arătaţi sunt copiii diavolului” (I In. 3, 10)

 „Luaţi aminte să nu fiţi înşelaţi. Luaţi aminte să nu vă înşele cineva. Pretutindeni luaţi aminte” (cf. Lc. 21, 8).

 „Ca să nu pierdeţi ce aţi lucrat” (II In. 8).

 „Luaţi aminte la câini. Luaţi aminte cum umblaţi” (Filip. 3, 2; Ef. 5, 15).

 „fiţi cu luare-aminte” nu numai la voi înşivă, ci şi la toată turma (cf. Fapt. 20, 28).

 „Păziţi-vă de prorocii mincinoşi, care vin la voi în piele de oaie, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. Din roadele lor îi veţi cunoaşte” (Mt. 7, 15-16)

Căci tot pomul din rodul său se cunoaşte (cf. Mt. 7, 16-20)

„Cel ce nu este cu Mine împotriva Mea este” (Mt. 12, 30).

 „Voi din tatăl vostru, diavolul, sunteţi” (In. 8, 44).

 „Vai vouă, că încuiaţi împărăţia cerurilor; căci nici voi nu intraţi, nici pe cei ce intră nu-i lăsaţi să intre” (Mt. 23, 13).

 „Voi nu sunteţi dintre oile Mele” (In. 10, 26)

 „Aceasta să cunoaşteţi mai întâi, că vor veni în zilele din urmă batjocoritori, umblând după poftele lor” (II Pt. 3, 3).

 „Şi între voi vor fi dascăli mincinoşi care vor strecura eresurile pierzaniei, tăgăduind pe Stăpânul Care i-a răscumpărat. Şi mulţi vor urma destrăbălărilor lor, a căror judecată nu zăboveşte şi pierzania lor nu dormitează” (cf. II Pt. 2, 1-3);

 „copii ai blestemului, care au lepădat calea dreaptă” (cf. II Pt. 2, 14-15).

 „Dacă vine cineva la voi şi nu poartă cu sine această învăţătură, nu îl primiţi în casă şi nu-i spuneţi «Bucură-te». Căci cel ce-i spune «bucură-te» se face părtaş la faptele lui cele rele” (II In. 10-11).

 „Tot cel ce încalcă şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos nu îl are pe Dumnezeu” (II In. 9).

 „Cel care se arată că este prieten al lor [al ereticilor] vrăjmaş al lui Dumnezeu este” (cf. Iac. 4, 4).

 „S-au strecurat [printre voi] unii oameni însemnaţi mai dinainte spre această judecată, necinstitori, care au schimbat harul Dumnezeului nostru în destrăbălare, tăgăduind pe singurul Stăpân şi Domn” (luda 4).

 „În vremurile din urmă vor fi batjocoritori, umblând după poftele lor cele lipsite de credinţă” (Iuda 18).

 „Aceştia sunt cei ce se păstoresc pe ei înşişi fără de frică, nori fără de apă, purtaţi de orice vânt, stele rătăcitoare, cărora le este pusă deoparte bezna întunericului în veci” (Iuda 12-13).

„Ştiu că vor intra, după plecarea mea, lupi cumpliţi între voi, care nu vor cruţa turma” (Fapt. 20, 29).

 „Luaţi aminte la câini, luaţi aminte la lucrătorii cei răi, luaţi aminte la tăierea împrejur” (Filip. 3, 2).

 „Luaţi aminte ca să nu vă ducă cineva cu filosofia şi rătăcirea deşartă” (Col. 2, 8).

 „Luaţi aminte cu de-amănuntul cum umblaţi, că zilele sunt rele” (cf. Ef. 5, 15-16)

Sf. Policarp al Smirnei spunea:

Apostolii şi ucenicii lor se păzeau de eretici, încât nici nu voiau să vorbească cu dânşii, căci se sârguiau să înşele adevărul cu cuvintele lor cele meşteşugite şi mincinoase”.

 

taize 1taize 3

taize 14

Sursa foto : http://fanarion.blogspot.ro/2017/04/blog-post_46.html

Sf Ioan gura de Aur atentiona:

Image resultDe aceea v-am amintit adesea despre ereticii cei fără de Dumnezeu şi vă rog şi acum: să nu aveţi nici un fel comuniune cu ei – să nu mâncaţi cu ei, să nu beţi, să nu legaţi prietenii, nici relaţii, nici dragoste, nici pace. Căci dacă cineva se învoieşte cu ereticii în acestea, acela se face străin de Biserica Sobornicească” (Cuvânt despre prooroci mincinoşi, dascali mincinoşi,  eretici şi despre semnele sfârşitului veacului acestuia)

Iata-i pe acestia ce ascultare fac de  Dumnezeu,  care a vorbit practic prin gura Sfintilor Parinti…

taize 11

 

Sf Teofilact

Epilog : „De obicei, ereticii sunt şireţi şi vicleni, de aceea zice „feriţi-vă”. Ei spun cuvinte frumoase şi arată de parcă ar avea viaţă cinstită, dar înlăuntrul lor este capcană . Haina de oi este blândeţea, de care se folosesc unii făţarnici pentru a se linguşi şi a amăgi… ” – Sf. Teofilact al Bulgariei – Tâlcuire la Sfânta Evanghelie de la Matei

taize 2

 „Cel care se arată că este prieten al lor [al ereticilor] vrăjmaş al lui Dumnezeu este” (cf. Iac. 4, 4).

Feriti-va de ei !

 

Cititi si :

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/02/06/de-ce-s-a-tinut-spurcaciunea-din-ianuarie-in-biserica-sf-silvestru/

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: