Sfinții Mucenici Hrisant și Daria, Claudiu tribunul și soția sa Ilaria, Iason și Maur, fiii lor, Diodor prezbiterul și Marin diaconul (283)

5ec9ff3b-49fe-4826-b0cb-951989ea9d2dSfântul Hrisant a fost fiul lui Polemius, distins patrician care se stabilise la Roma venind din Alexandria. Fiu al unor părinţi ce aparţineau marii aristocraţii, Hrisant a studiat la cele mai înalte şcoli, cu preceptorii şi profesorii cei mai învăţaţi şi mai celebri. Dar înţelepciunea lumii nu a avut darul să convingă mintea lui de adevărul mai adânc al vieţii după care înseta sufletul său. Din cauza aceasta, el suferea, fiind profund nefericit. Dar Dumnezeu, Proniatorul a tot şi a toate, a cunoscut inima lui Hrisant şi a mângîiat-o. Într-o bună zi i-a căzut în mâini un exemplar al Sfintelor Evanghelii care includea şi Faptele Apostolilor. Citindu-le, în inima lui Hrisant a strălucit adevărul şi el a dorit de îndată un învăţător, pe care l-a găsit în persoana lui Carpofor, care l-a învăţat cu pricepere şi l-a botezat. Acest lucru nu a fost pe placul lui Polemius, tatăl tânărului, care a făcut tot posibilul să-l îndepărteze pe fiul lui de la credinţa în Hristos. Nereuşind, întunecatul tată a încercat mai întâi să-l corupă, aducându-i alături o femeie desfrânată. Dar Hrisant a fost mai tare şi a biruit, păstrându-şi castitatea. Atunci tatăl l-a silit să o ia în căsătorie pe Daria, o tânără păgână. Dar Hrisant a sfătuit-o pe Daria să îmbrăţişeze credinţa în Hristos şi să fie de acord să trăiască împreună cu el ca frate şi soră, afişând în afară viaţa obişnuită a căsătoriţilor. După moartea tatălui său, Hrisant a început să-L mărturisească pe Hristos pe faţă şi să vieţuiască în văzul lumii aşa cum se cuvine unui creştin, aşa făcând şi întreagă casa lui, soţia lui, Daria, şi toate slugile. În timpul domniei lui Numerian au venit şi prigonirile, iar Hrisant şi Daria au fost cumplit chinuiţi pentru credinţa lor în Hristos. Chiar torţionarul Claudius, văzând puterea şi răbdarea acestor nobili mucenici precum şi minunile care se întâmplau în timpul agoniei lor, a îmbrăţişat credinţa în Hristos împreună cu toată casa lui. Pentru aceasta Claudius a fost omorât prin înecare. Amândoi fiii lui au fost de asemenea omorâţi prin decapitare. Soţia lui, după ce şi-a rostit rugăciunile, a fost omorâtă prin spânzurare. Daria a rămas atît de neclintită în torturile sălbatice la care a fost supusă, încât păgânii au început să strige: „Daria este zeiţă!”. La urmă torţionarii au hotărît ca Hrisant şi soţia lui Daria să fie îngropaţi de vii în gropi adânci, astupate cu pietre; aşa s-au înfăţişat înaintea lui Dumnezeu aceste suflete nobile, mai tari decât diamantul. Mai târziu, deasupra acestei gropi s-a înălţat o biserică. Dar până atunci, creştinii obişnuiau să se strîngă într-o peşteră situată lângă această groapă, unde făceau rugăciuni întru pomenirea Mucenicilor Hrisant şi Daria. Auzind aceasta, păgânii au atacat obştea creştinilor, i-au omorît pe toţi şi au astupat peştera. Omorându-i, păgânii nu au făcut decât să trimită în Împărăţia Cerurilor pe această sfântă obşte a creştinilor iubitori de Hristos şi de Mucenicii Lui. Slăviţii mucenici Hrisant şi Daria, precum şi obştea creştinilor cea împreună cu dânşii, printre care Diodor preotul şi Marian diaconul, au luat mucenicia pentru Hristos la Roma, la anul 284 după Hristos.

Cuvioasa Vasa de la Mănăstirea Pecerska din Pskov (apr. 1473)

8629febc-bd12-41fb-8bac-8839e915a6ea

Sfânta Sofia, prințesă (Cneaghină) de Sluțk (1612)

cbb14d30-0bba-477e-9d56-6b7165cd9d31

Aceasta a fost ultima descendentă a vestitei familii de prinţi de Sluţk şi Kopil, care la rândul lor erau urmaşi ai marelui prinţ Alherd din neamul Rurick. Dintre mlădiţele acestui neam au fost mari prinţi ai Kievului, iar alţii guvernatori ai Novgorodului.

Sfânta Sofia se născu la 1 mai 1585. În anul naşterii sale, mama sa se mută la cele veşnice, iar un an mai târziu, la 6 mai, o urmă şi tatăl său. Micuţa orfană fu încredinţată rudelor îndepărtate, care datorită averii mari moştenite de Sofia, putură să îşi stingă datoriile şi să îşi sporească averile: mai întâi fu crescută de Iuri Ciodkiewicz, guvernator al Zhmudului, care o luă cu sine în Vilna (sau Vilnius), iar mai apoi de Ieronim Ciodkiewicz, castelan al Vilnei. Tot pentru pentru această pricină, fu semnată o înţelegere prin care urma ca la vârsta cuvenită Sofia să se căsătorească cu Ianusz Radzivil , print de Nesvij.

Astfel, prinţului Ianusz i se îngădui să o vadă pe prinţesa de numai 11 ani, care locuia pe atunci pe moşia guvernatorului Iuri Ciodkiewicz din Vilna.

La puţină vreme, Radzivilii puseră interdicţie pe proprietăţile lui Ciodkiewicz din micul orăşel Kopil, în apropiere de Orşa. Datornicii mâniaţi, interziseră îndată întânirile dintre prinţul Ianusz şi prinţesa Sofia. Nici unii dintre ei nu se gândeau să renunţe la mânia lor, cu toţii se pregăteau de luptă. Astfel, Radzivilii adunară 6000 de ostaşi şi îşi întăriră palatul cu turnuri, iar  Ciodkiewiczii, la rândul lor, adunară 24 de tunuri şi 2000 de ostaşi dintre slujitorii lor. O sângeroară luptă era pe cale să se dezlănţuie în centrul oraşului, însă din mila lui Dumnezeu trimişii împăratului izbutiră să împiedice izbucnirea luptei, aducând pace între cele două familii.

Se încheie un nou acord prin care despăgubirile cerute de Radzivili să fie şterse, iar Ciodkiewiczii primiră certificat de bună administrare a avuţiilor prinţesei Sofia.

Când Sofia împlini vârsta cuvenită, prinţul Ianusz ceru la 20 iulie 1600 binecuvântarea papei de a lua de soţie pe prinţesa Sofia de Sluţk care era neclintită în  a rămâne ortodoxă şi a-şi boteza copiii în credinţa sa ortodoxă.

Căsătoria celor doi avu loc în una dintre catedralele din Brest după rânduiala ortodoxă. Potrivit cercetărilor, circumstanţele în care se realiză o slujbă de cununie ortodoxă între două persoane de religii diferite şi mai apoi condiţia creşterii copiilor în credinţa ortodoxă fură discutate mai târziu de patriarhul Constantinopolului şi papa al Romei într-o serie de scrisori.

Viaţa prinţesei Sofia plină de mâhniri alături de lăcomia Ciodkiewiczilor nu se schimbă nici după nunta sa. Sfânta Sofia era ca o mlădiţă bună binecuvântată de Dumnezeu să aducă roadă bogată în ciuda locului neprielnic. Credinţa în multiubitoarea purtare de grijă a Domnului îi era singura bucurie şi mângâiere, căci se obişnuise să se roage îndelung în toate durerile sale încă din fragedă pruncie. Iar o durere nouă se adăugă la cele pe care le purta de multă vreme, unirea bisericii cu Roma, proclamată de marele duce al Lituaniei în 1596.

La vremea acelei neîngăduite uniri a bisericii, prinţesa Sofia deţinea proprietatea Sluţk. Ea fu cea care apără dreapta credinţă ortodoxă şi îi ocroti pe locuitori de violenţele uniaţilor. Astfel, tânăra prinţesă avu o mare înrâurire asupra creştinilor ortodocşi ai locurilor acelora, sprijinind Biserica locului atât în plan duhovnicesc, cât şi material. Datorită acestui sprijin neclintit al sfintei prinţese, credincioşii se uniră într-o frăţie a Sluţkului pusă sub ocrotirea Schimbării la Faţă al cărei ţel era apărarea dreptei credinţe.

Sfânta Sofia sprijini cu multă dăruire activităţile acestei frăţii. Chiar dacă soţul ei era catolic, aceasta îl înduplecă să vorbească  împăratului despre darea unei legi care să împiedice forţarea ortodocşilor la unirea cu catolicii. Legea fu dată şi rămase ce cea mai însemnată încercare a sfintei Sofia de a apăra, şi în plan legislativ, dreapta credinţă. Datorită eforturilor sale, Sluţk rămase singurul oraş din Belarus care supravieţui presiunilor uniaţilor şi care şi-a păstrat întreagă şi neschimbată credinţa cea dreaptă.

Sfânta Sofia a avut o înrâurire atât de puternică, încât soţul ei emise o serie de edicte de susţinere a Ortodoxiei. Într-unul dintre acestea, stătea scris:

„bisericile şi mănăstirile pravoslavnicilor creştini de pe proprietatea mea să rămână aşa cum sunt, iar urmaşii mei să nu schimbe nimic într-însele”.

Pe lângă sprijinul în plan legislativ, prinţesa Sofia se îngriji şi de mănăstiri, biserici şi de cler, prin donaţii însemnate, veşminte scumpe, brodate cu aur şi argint, precum şi prin ridicare de noi biserici. Adesea mergea în pelerinaje până la cele mai îndepărtate parohii de ziua cinstirii sfinţilor ocrotitori ai fiecăreia.

Datorită ostenenlilor, râvnei şi nemăsuratei evlavii a sfintei prinţese Sofia, Sluţkul deveni un important centru de spiritualitate a Belarusului, asemeni unei cetăţi de neclintit a Ortodoxiei. Pentru aceasta deveni şi centru al administraţiei bisericeşti unde se strângeau iubitorii de neam şi credinţă.

Sfânta Sofia se mută la cele veşnice la 19 martie 1612, la naşterea primului ei prunc. Avea vârsta de 26 de ani. Mai apoi, aflându-se trupul ei necuprins de stricăciune şi plin de bună mireasmă, fu dus la Catedrala Sfântului Duh din Minsk unde odihneşte până astăzi, răspândind razele preastrălucitoare ale minunilor, mijlocind dinaintea lui Dumnezeu pentru ajutorul, ocrotirea şi păstrarea dreptei credinţei în popor.

Sfântul Mucenic Panhariu din Villach (Austria de astăzi) (302)

00cba72d-60e0-4067-9c01-328d4e82f0bd

 

Sfântul Panhariu s-a născut în locul numit Villach, din Germania [Austria, astăzi]. El a fost un ofiţer de rang înalt la curtea lui Diocleţian şi Maximian. Iniţial el nu a crezut în Hristos, dar mai pe urmă, la sfaturile mamei şi surorii lui, el s-a întors la credinţa în Hristos şi a luat mucenicia pentru aceasta la anul 302 de la Întruparea Mântuitorului pe pămînt.

 

 

Cuviosul Simeon (Jelnin), Starețul de la Mănăstirea Pecerska din Pskov (1960) (proslăvit în 2003)

b00fe0f5-813d-4fbe-9085-4046ff1a57a9

Sfântul Inochentie de la Vologda, Rusia (1521)

86fc7ebe-16ef-466d-8450-f2047c15c68e

Icoana Maicii Domnului ”Umilenie” de la Smolensk (1103)

90e61ea3-8a6d-4a66-beb3-daa7ee9bfe9d

Icoana Maicii Domnului din Smolensk „Umilenie/Dulcea sărutare” s-a aflat între anii 1611 – 1613 în tabăra militară a armatei ruse, care apăra orașul Smolensk de asediatorii polonezi.

Icoana Maicii Domnului din Smolensk „Dulcea sărutare” este prăznuită pe 19 martie/1 aprilie.

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a proslăvit prin minuni în anul 1103 în Smolensk.

Mai există și o altă icoană, lângă Okopa (mai jos de Smolensk), de același tip și cu aceeași denumire, probabil o copie realizată după original.

Icoana Maicii Domnului din Smolensk „Dulcea sărutare” s-a aflat între anii 1611 – 1613 în tabăra militară a armatei ruse, care apăra orașul Smolensk de asediatorii polonezi.

Soldații ruși, conduși de comandantul Sein, s-au rugat înaintea icoanei Maicii Domnului, iar asediatorii polonezi au fost învinși.

Rugaciunea de sambata

Doamne lisuse Hristoase, Judecătorul meu Prea drept! Cunosc că păcatele mele sânt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în rai.
Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alungă întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca sa mă bucur de Faţa Ta. Aşa Doamne, primeşte umilita mea rugăciune ca o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, care a treia zi Te-au văzut înviat din morţi şi la înălţarea Ta Te-a văzut suindu-Te de la pământ la cer, însoţit de Sfinţii Tăi Îngeri.
Îndură-Te, Doamne, şi de cei vii şi de cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi, către care zic şi eu, nevrednicul: O, fericiţi servitori ai lui Dumnezeu! Nu încetaţi a vă ruga Lui, ziua şi noaptea pentru noi, nevrednicii, care pururea greşim cu atâtea nenumărate păcate! Mijlociţi pentru noi Darul şi ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu ştim a-l cere după cuviinţă.
Nu încetaţi a vă ruga, pentru că prin rugăciunile voastre, păcătoşii să câştige iertare, săracii ajutorul, întristaţii mângâiere, bolnavii sănătate, cei slabi la minte înţelepciune, cei tulburaţi linişte, cei asupriţi ocrotire, şi toţi împreună Darul lui Dumnezeu, spre folosul cel sufletesc, în mărirea lui Dumnezeu Celui în Treime lăudat, Căruia i se cuvine cinste şi închinăciune în veci. Amin.

***

Atentie mare sa nu va pacaleasca stilistii !

Sa nu cadeti cumva in ratacirea stilistilor care umbla disperati acum dupa noi adepti ai sectei lor !!!  Mai multe amanunte mai jos :

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2016/12/17/atentie-mare-sa-nu-cadeti-in-ratacirea-stilista/

IMPORTANT DE STIUT :

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/12/important-de-stiut-hotarirea-sfintului-sinod-de-la-20-noiembrie-1583-catre-toti-crestinii-adevarati-madulare-ale-sfintei-catholice-universale-si-apostolesti-biserici-de-rasarit-a-lui-hristos-di/

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/07/7-ianuarie-craciunul-pe-stil-vechi-sau-sf-ioan-pe-stil-nou-cum-e-mai-corect/

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/23/cine-trebuie-sa-faca-pogoraminte-la-pacate-oamenii-sau-dumnezeu-sau-unde-duc-pogoramintele-oamen

Advertisements