Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu (411)

1427662725251GX3QLTIG3GOX4ZITNepătrunse sînt căile pe care îi poartă Dumnezeu pe cei care doresc din tot sufletul să-I placă Lui şi să împlinească Legea Lui cea sfintă. În timpul împăratului Honorius a trăit la Roma Eufimian, un demnitar de rang foarte înalt, respectat de întreaga cetate, şi foarte bogat, împreună cu soţia lui Aglae, duceau amîndoi o viaţă plăcută lui Dumnezeu. Deşi foarte bogat, Eufimian şi soţia lui luau masa o singură dată pe zi, după apusul soarelui. Această binecuvîntată familie aveau un unic fiu, pe Alexie. Cînd a ajuns la vîrsta cuvenită, Eufimian l-a cununat pe Alexie cu o fecioară încuviinţată, dar împotriva voinţei tînărului. De aceea, chiar din seara nunţii, Alexie a părăsit în taină nu doar legătura pe care nu a dorit-o, ci şi casa părinţilor săi. El s-a îmbarcat într-o corabie cu care a plutit pînă în cetatea Edessei din Mesopotamia, unde se afla minunata icoană, cunoscută în toată creştinătatea, a chipului Mîntuitorului, trimisă acolo de Mîntuitorul însuşi, la dorinţa Regelui Abgar. Închinîndu-se înaintea acestei minunate icoane, Alexie s-a înveştmîntat în straie de cerşetor şi astfel a vieţuit el în acea cetate timp de şaptesprezece ani, neîncetat rugîndu-se lui Dumnezeu din pridvorul Bisericii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Cînd li s-a făcut cunoscut celorlalţi că acesta este un om al lui Dumnezeu, el s-a înspăimîntat de lauda oamenilor ca de o primejdie de moarte, şi în taină a plecat şi de acolo, îmbarcîndu-se în corabie, sfîntul a voit să ajungă în Laodiceea. Dar potrivit minunatei purtări de grijă a lui Dumnezeu, corabia a fost luată de vînturi şi purtată pe ape chiar pînă la Roma. Văzînd în această întîmplare degetul lui Dumnezeu, Alexie a hotărît să meargă la casa tatălui său şi acolo, sub chip de străin, să-şi petreacă în continuare cu pocăinţă cealaltă vreme a vieţii sale. Tatăl lui nu 1-a recunoscut, dar milostiv fiind, i-a îngăduit să locuiască în curţile sale, într-o mică colibă. Sfîntul Alexie a rămas în această colibă timp de alţi şaptesprezece ani, hrănindu-se numai cu pîine şi cu apă. Batjocorit de slugi în nenumărate feluri, el a îndurat toate pînă la sfîrşit. Cînd i s-a apropiat sfîrşitul, el a alcătuit o scrisoare, a strîns-o în mînă, şi întinzîndu-se, şi-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu în ziua de 17 martie a anului 411 după Hristos. În acelaşi moment, de faţă fiind împăratul şi patriarhul, o vedenie s-a arătat în Biserica celor Doisprezece Apostoli, ca un glas mare care a grăit şi a zis: „Căutaţi-l pe Omul lui Dumnezeu.” La scurt timp după aceea s-a descoperit că acest om al lui Dumnezeu locuia în casa lui Eufimian. Împăratul, împreună cu patriarhul şi cu tot clerul şi curtea imperială au sosit la casa lui Eufimian, şi discutînd din destul, au înţeles că acel om al lui Dumnezeu este cerşetorul pe care îl primise Eufimian în curţile sale cu şaptesprezece ani în urmă. Cînd au intrat în colibă, ei 1-au aflat pe Alexie răposat, dar faţa lui strălucea ca soarele. Au aflat în mîinile lui şi scrisoarea, şi aşa 1-au cunoscut părinţii pe fiul lor Alexie. Aşa şi mireasa lui, care a trăit timp de treizeci şi patru de ani fără el, în deplina curăţie, 1-a aflat pe soţul ei. Toţi se aflau în uimire şi durere de nedescris. Dar după aceea s-au mîngîiat, văzînd cum Dumnezeu îi preaslăveşte pe aleşii lui. La atingerea de sfintele sale moaşte bolnavii se vindecau, căci din trupul lui izvora un mir bine-mirositor. Trupul său a fost înmormîntat într-un sarcofag din piatră de marmură şi iasp. Sfîntul său cap se odihneşte în Biserica Sfintului Lavru din Peloponez.

Cuviosul Partenie din Kiev (1855)

7f613deb-c0cb-4439-80ab-f1ef4e73d3d4

Cuviosul Partenie din Kiev (în lume – Petru Ioan Krasnopevțev) s-a născut la 24 august 1790 într-o familie săracă din satul Simonov, gubernia de Tula. Neabsolvind cursul Seminarului Teologic, Petru a plecat în Lavra Kievo-Pecerska. Aici a fost rânduit la ascultare în prescurărie. Mai apoi a fost numit responsabil de prescurărie și a îndeplinit această ascultare timp de 12 ani. Urmând exemplul Cuviosului Nicodim Prescurarul (nevoitorul care cocea prescuri), Cuviosul Partenie a învățat Psaltirea pe de rost și până la sfârșitul vieții a săvârșit în fiecare zi citirea ei numai pe de rost.

În 1824 a fost tuns în monahism cu numele Pafnutie și hirotonit ierodiacon, iar peste  6 ani – ieromonah. În 1834 ieromonahul Pafnutie a fost desemnat duhovnicul Lavrei Kievo-Pecerska.

În 1838 Sfântul Ierarh Filaret (Amfiteatrov) la tuns în schima mare cu numele Partenie – în cinstea Cuviosului Partenie de la Lampsaka. După primirea marelui și îngerescului chip, Cuviosul Partenie s-a zăvorât în chilie, închizând singura ei fereastră cu o icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. El avea o evlavie și o dragoste deosebit de umilitoare față de Maica Domnului și nu numai o dată s-a învrednicit de vedenia Ei, dar și de alte arătări harice.

Cuviosul Partenie săvârșea zilnic Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie: toamna și iarna în Lavra Kievo-Pecerska, iar primăvara și vara – în Sihăstria Goloseevo, unde timp de 17 ani s-a nevoit împreună cu mitropolitul Filaret în lunile de primăvară și de vară. Cuviosul Partenie iubea foarte mult mănăstirea Goloseevo. El spunea despre ea: „Aici este purtat duhul părinților noștri de la Pecerska. Și dacă există pe pământ mângâiere și bucurie, atunci ele sunt în liniștea (isihia) pustiei. Oamenii ne îndepărtează de Dumnezeu, iar pustia ne apropie de El”.

În 1855, în ziua praznicului Bunei Vestiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Cuviosul Părinte Partenie a trecut la Domnul. El  a fost înmormântat în Sihăstria Goloseevo, în biserica în cinstea Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, numită „Izvor de Viață Purtător” sau „Izvorul Tămăduirii” („Живоносный Источник”rus.). În 1930 biserica a fost aruncată în aer și mormântul Cuviosului a fost distrus.

În 1993 ieroschimonahul Partenie a fost preaslăvit în rândul Sfinților cinstiți local de către Biserica Ortodoxă din Ucraina.

Sfântul Mucenic Marin din Cezareea (Palestina)

Sf Marin a fost soldat. Aprins de focul rîvnei dumnezeieşti, el nu numai că nu voia să aducă jertfe idolilor, dar şi pe ale altora le arunca şi le călca în picioare. Din această cauză Marin a fost tîrît în faţa tribunalelor, torturat şi ucis prin decapitare. Un anume senator, Astirius, îmbarcat într-o togă albă nespus de scumpă, a fost martor la chinurile lui Marin, pe care văzîndu-le, a fost cuprins şi el de focul dragostei dumnezeieşti al credinţei în Hristos, Cel Care dăruieşte robilor săi atîta minunat curaj şi tărie; de aceea el chiar atunci a luat pe umerii săi pe mucenicul, l-a dus şi l-a îngropat cu cinste. Văzînd aceasta, păgînii 1-au ucis şi pe el, văzînd că este creştin.

Sfântul Cuvios Macarie de Kalyazin (1483)

aaede039-0680-461f-bc1a-a3be6bd56ea2

Sfântul Ierarh Patrick, Luminătorul Irlandei (461)

ae6996e2-4d72-46d4-a756-0e21b7a82995

Sfântul Patrick este cel mai iubit şi cel mai cunoscut sfânt al Irlandei. Sfântul Patrick, luminătorul Irlandei, s-a născut în jurul anului 381 d.Hr., într-un sat numit Bannaven Taberniae. Sfântul Patrick provenea dintr-o familie de slujitori ai altarului – bunicul său, Potitus a fost preot, iar tatăl său, Calpurnius, diacon.
Numele Patrick, sau Patrichie însemna în limba latină om de neam mare. Din relatarea vieţii sale, aflăm că la vârsta de 16 ani ajunge să uite de Dumnezeu. Când a împlinit această vârstă, satul în care se afla a fost jefuit de piraţi, iar el este vândut ca sclav în Irlanda. Ajunge păstor de oi pe muntele Slemish, în Antrim County. Plecarea în robie i-a schimbat desăvârşit viaţa. Din tânărul bogat şi lipsit de griji, ajunge o persoană care rostea cel puţin o sută de rugăciuni noaptea şi tot atâtea ziua.
Sfântul Patrick a avut două viziuni: în prima i se arăta că se va întoarce acasă, iar în a doua i se spunea că vaporul lui este gata. Descoperirea făcută de Dumnezeu se împlineşte, astfel că după şase ani petrecuţi în robie, reuşeşte să revină la părinţii săi.
Măi târziu, îl întâlneşte în Auxerre pe Sfântul Gherman, episcopul oraşului. Are parte de un alt vis, în care i se cere să meargă în Irlanda. Îi cere sfat Sfântului Gherman în privinţa visului, iar acesta pentru că se rugase lui Dumnezeu să-i dăruiască o persoană care să-l înlocuiască pe Sfântul Paladie, a văzut în acest vis un răspuns al lui Dumnezeu. Sfântul Paladie părăsise Irlanda după mai puţin de un an de la hirotonirea sa, din cauza cruzimii irlandezilor.
Este hironit episcop şi în anul 432 pleacă de la mănăstirea din Auxerre împreună cu câţiva însoţitori, spre Irlanda. Înconjurat de păgâni, Sfântul Patrick a avut parte de multe încercări.
Druizii se vor arăta nemulţumiţi de prezenţa Sfântului Patrick şi îl vor trimite pe Dichiu să-l omoare. Acesta înţepeneşte în momentul în care ridică sabia să-l omoare. Sfântul Patrick îl dezleagă de puterea nevăzută care îl ţinea în loc. Drept răspuns pentru minunea săvârşită, Dichiu îi va oferi sfântului un adăpost în care acesta va săvărşi Sfânta Liturghie. După această minune, multi irlandezi au primit credinţa în Hristos. Mai târziu, împreună cu ucenicii săi a botezat întreaga ţară.
Sfântul Patrick a trecut la cele veşnice pe 17 martie în jurul anului 480. Este înfăţişat în iconografie ţinând în mână un trifoi, simbol al Sfintei Treimi, un singur Dumnezeu în fiinţă, dar întreit în persoane. Este sărbătorit în fiecare an, pe 17/30 martie.

Sfântul Patrick este cel mai iubit şi cel mai cunoscut sfânt al Irlandei. Sfântul Patrick, luminătorul Irlandei, s-a născut în jurul anului 381 d.Hr., într-un sat numit Bannaven Taberniae. Sfântul Patrick provenea dintr-o familie de slujitori ai altarului – bunicul său, Potitus a fost preot, iar tatăl său, Calpurnius, diacon.
Numele Patrick, sau Patrichie însemna în limba latină om de neam mare. Din relatarea vieţii sale, aflăm că la vârsta de 16 ani ajunge să uite de Dumnezeu. Când a împlinit această vârstă, satul în care se afla a fost jefuit de piraţi, iar el este vândut ca sclav în Irlanda. Ajunge păstor de oi pe muntele Slemish, în Antrim County. Plecarea în robie i-a schimbat desăvârşit viaţa. Din tânărul bogat şi lipsit de griji, ajunge o persoană care rostea cel puţin o sută de rugăciuni noaptea şi tot atâtea ziua.
Sfântul Patrick a avut două viziuni: în prima i se arăta că se va întoarce acasă, iar în a doua i se spunea că vaporul lui este gata. Descoperirea făcută de Dumnezeu se împlineşte, astfel că după şase ani petrecuţi în robie, reuşeşte să revină la părinţii săi.
Măi târziu, îl întâlneşte în Auxerre pe Sfântul Gherman, episcopul oraşului. Are parte de un alt vis, în care i se cere să meargă în Irlanda. Îi cere sfat Sfântului Gherman în privinţa visului, iar acesta pentru că se rugase lui Dumnezeu să-i dăruiască o persoană care să-l înlocuiască pe Sfântul Paladie, a văzut în acest vis un răspuns al lui Dumnezeu. Sfântul Paladie părăsise Irlanda după mai puţin de un an de la hirotonirea sa, din cauza cruzimii irlandezilor.
Este hironit episcop şi în anul 432 pleacă de la mănăstirea din Auxerre împreună cu câţiva însoţitori, spre Irlanda. Înconjurat de păgâni, Sfântul Patrick a avut parte de multe încercări.
Druizii se vor arăta nemulţumiţi de prezenţa Sfântului Patrick şi îl vor trimite pe Dichiu să-l omoare. Acesta înţepeneşte în momentul în care ridică sabia să-l omoare. Sfântul Patrick îl dezleagă de puterea nevăzută care îl ţinea în loc. Drept răspuns pentru minunea săvârşită, Dichiu îi va oferi sfântului un adăpost în care acesta va săvărşi Sfânta Liturghie. După această minune, multi irlandezi au primit credinţa în Hristos. Mai târziu, împreună cu ucenicii săi a botezat întreaga ţară.
Sfântul Patrick a trecut la cele veşnice pe 17 martie în jurul anului 480. Este înfăţişat în iconografie ţinând în mână un trifoi, simbol al Sfintei Treimi, un singur Dumnezeu în fiinţă, dar întreit în persoane. Este sărbătorit în fiecare an, pe 17/30 martie.

Rugăciunea de joi

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut! Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: ‘Luaţi, mâncaţi şi beţi, că acestea sânt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.’ Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăţesti împreună cu El în veci, ca Unul-Născut Fiul Său preaiubit.
Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele. Darul Tau cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curăţească inima şi sufletul meu, ca aşa, cu vrednicie, cu curăţie şi cu umilinţă să mă împărtăşesc cu Sfintele Tale Taine, acum şi în timpul morţii mele, iar în ora despărţirii mele, cu bucurie să se suie sufletul meu la Tine, fără de nici o frică, întrebare sau împiedicare să trec vămile văzduhului, intrând în mărirea Ta cea cerească. Ajută-mi, Doamne, ca să Te măresc în veci, să mă închin Numelui Tău Celui Sfânt. Amin.

***

Atentie mare sa nu va pacaleasca stilistii !

Sa nu cadeti cumva in ratacirea stilistilor care umbla disperati acum dupa noi adepti ai sectei lor !!!  Mai multe amanunte mai jos :

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2016/12/17/atentie-mare-sa-nu-cadeti-in-ratacirea-stilista/

IMPORTANT DE STIUT :

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/12/important-de-stiut-hotarirea-sfintului-sinod-de-la-20-noiembrie-1583-catre-toti-crestinii-adevarati-madulare-ale-sfintei-catholice-universale-si-apostolesti-biserici-de-rasarit-a-lui-hristos-di/

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/07/7-ianuarie-craciunul-pe-stil-vechi-sau-sf-ioan-pe-stil-nou-cum-e-mai-corect/

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/23/cine-trebuie-sa-faca-pogoraminte-la-pacate-oamenii-sau-dumnezeu-sau-unde-duc-pogoramintele-oamen

Advertisements