Sfântul Mucenic Sabin (Savin) Egipteanul (287)

1360874902736GYD4NQPSLRXPCR4IMucenicul Savin din cetatea Ermopolis (Egipt) era un bărbat slăvit şi bogat. În timpul lui Diocleţian (284-305) s-a ascuns într-o casă dărăpănată dintr-un sat. Unul din săracii ajutaţi de el cu hrană şi cu bani, urmând pilda lui Iuda vânzătorul, a arătat urmăritorilor locul unde se afla, pentru suma de doi galbeni. Savin a fost prins din porunca ighemonului Adrian, împreună cu alţi şase creştini şi chinuiţi cumplit, iar în cele din urmă au fost înecaţi în fluviul Nil, devenind martiri în modul acesta.

 

Sfântul Ierarh Serapion, Arhiepiscop de Novgorod (Rusia) (1516)

263c0c80-fefd-4a10-b20b-d19329bce619

Născut într-un sat din preajma Moscovei, ştiutor de carte încă de la vârsta de 7 ani, încă de timpuriu fu aprins de dorul despărţirii de lume şi slujirii lui Dumnezeu. Însă părinţii îl siliră să se căsătorească, învrednicindu-se de cinul preoţesc. La un an după căsătorie, soţia sa plecă la cele veşnice. Atunci, pentru liniştea părinţilor săi, continuă să slujească în Biserica Acoperământului Maicii Domnului ca preot.

Iar, după o vreme, plecând la Domnul şi părinţii săi, împărţi averea sa săracilor, iar el îşi îndreptă paşii către Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului de la Duna, întemeiată de sfântul Serghie de Radonej (pomenit la 5/18 iulie, 7/20 iulie şi 25 septembrie/8 octombrie).

Pentru viaţa sa aleasă, după moartea egumenului, fraţii îi cerură lui să ocârmuiască mănăstirea. Iar el strălucea prin atâtea fapte bune, încât după o vreme mănăstirea era numită „Pustia lui Serapion”. Copleşit de grijile cele multe şi dorind vieţuirea cea liniştită şi ascunsă de ochii oamenilor, sfântul Serapion se retrase în vestita Lavră a Sfântului Serghie de Radonej. Însă nici aici nu află linişte, căci anul 1493, din voinţa mitropolitului şi a marelui cneaz Ioan, fu numit egumen al lavrei.

Odată, marele cneaz,  dând crezare învinuirii de vrăjitorie pusă asupra a 3 femei nobile, porunci să fie arse pe rug. Auzind aceasta, sfântul Serapion, încredinţat de nevinovăţia lor şi săvârşind sârguitoare rugăciune, se înfăţişă dinaintea marelui cneaz înduplecându-l să le dea o pedeapsă mai mică, iar acesta ascultă de povaţa cuviosului părinte pe care îl cinstea.

Încredinţând marele cneaz Ioan conducerea ţării fiului său Vasilie, i-l recomandă pe sfântul Serapion ca vrednic de a fi arhiepiscop al Novgorododului. Astfel, la 15 ianuarie 1506, un sobor de ierarhi îl numiră arhiepiscop al Novgorodului.

Ridicarea în această treaptă avea să fie pentru sfântul părinte începutul a multe suferinţe.

În toamna anului sosirii sale în Novgorod, izbucni în acele locuri o molimă cumplită. Aceasta se repetă 2 ani la rând, toamna. În toamna celui de-al 3-lea an, muriră 15.398 de oameni. Tot atunci izbucni un incendiu care pârjoli oraşul, despre care stă scris în letopiseţul vremii că nu mai fusese niciodată unul asemănător. Iar sfântul Serapion, îndurerat pentru suferinţa oamenilor, în vremea dezastrului, ieşi cu procesiune cu o Cruce făcătoare de minuni, mergând până la podul de pe Volhono, înălţând fierbinţi rugăciuni, vărsând lacrimi şi suspinând, încât abia putea citi rugăciunile. Astfel continuă să se roage până când focul se domoli. Atunci, 3.315 oameni se mutară din această viaţă, afară de cei ce pieriseră înecaţi în râul Volhono.

Odată, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, chemă la masă de mai marii dregători ai oraşului. Atunci se târî până în sala de mese şi un olog, cerând de mâncare. Atunci milostivul Serapion, mişcat de suferinţa nefericitului, oftând din adâncul inimii, se uită la icoana Mântuitorului Hristos aflată deasupra uşii trapezei şi îi spuse:

– În numele Domnului nostru Iisus Hristos, ridică-te pe picioarele tale!

Iar ologul pe dată se ridică, preslăvind dimpreună cu poporul ce era de faţă pe Dumnezeu şi minunându-se de sfântul ierarh.

Însă chiar şi acest mare slujitor al Domnului trecu prin mare încecare, căci vrăjmaşul mântuirii neamului omenesc îl pizmuia pe bunul păstor pentru faptele sale bune.

Astfel, într-o perioadă foarte grea pentru Novogorod, se iscă mare gâlceavă legată de Mănăstirea Volokolamsk. La stăruinţele cneazlui de Volokolamsk, Feodor Borisovici, cuviosul Iosif, egumenul mănăstirii, se adresă marelui cneaz de la Moscova cu rugămintea ca mănăstirea sa să treacă sub oblăduirea directă a acestuia şi a mitropolitului. Pentru aceasta, sfântul Serapion îl puse pe egumen sub interdincţie, căci scosese mănăstirea din eparhia sa fără ştirea sa, scriindu-i într-o gramată:

„Pentru ce ai închinat mănăstirea ta marelui cneaz? Te-ai îndepărtat de cele cereşti ca să te apropii de cele pământeşti?”.

Aflând cneazul Vasilie de gramată şi de dinterdincţia sfântului Serapion, se mânie şi porunci ca arhiepiscopul Novgorodului să fie prins şi supus unei aspre detenţii la mănăstirea „lui Andronic” din Moscova, unde avea să îndure mari suferinţe.

Soborul din 1508 îl învinui pe sfântul Serapion că nu procedase corect, iar printr-o altă gramată ridică interdincţia pusă asupra lui Iosif.

Istovit din pricina închisorii, sfântul Serapion scrise mitropolitului Simon, plângându-se că nu i se dăduse dreptul în sobor să îşi prezinte pricina pentru care hotărâse astfel şi încercând să demonstreze dreptul său de a sancţiona un călugăr aflat sub jurisdicţia sa, iar în încheiere se încredinţă pe sine voii lui Dumnezeu. Înainte de muri, în 1511, mitropolitul Simon îl chemă la sine pe sfântul Serapion  îndemnându-l să-şi ceară iertare, iar el iertându-l totodată.

Tot atunci se împăcă cu preacuviosul Iosif care ceru voie marelui cneaz să strămute amândoi la marea Lavră a Sfântului Serghie, de care se simţeau legaţi.

Aici, sfântul Serapion se nevoi în post, rugăciune şi îndelungă răbdare, primind de la Domnul darul înainte-vederii. În clipa când cuviosul Iosif trecu la cele veşnice, sfântul Serapion se ridică în picioare, spunând celor care erau atunci cu dânsul:

– Fratele nostru Iosif a trecut la cele veşnice. Dumnezeu să-l ierte. Şi drepţilor li se întâmplă să moară.

Sfântul ierarh îşi ştiu mai înainte sfârşitul, acesta îmbrăcând mare schimă plecă la cele veşnice la 10 martie 1516.

Cinstitele sale moaşte fură aflate pline de bună mireasmă la 7 aprilie, în anul următor, rămânând aşezate în paraclisul lui Serapion aflat la sud-vest de Catedrala Sfânta Treime a marii Lavre, unde se află până astăzi.

În zilele de grea restrişte, când mănăstirea fu asediată de armatele poloneze, sfântul Serapion dimpreună cu sfântul Seraghie de Radonej se arătară rugători osârdnici şi mijlocitori pentru izbăvirea sfântului locaş. Astfel, la 9 noiembrie 1608, înaintea Utreniei, sfântul Serghie se arătă unor monahi vrednici şi chiar unor mireni, umblând prin mănăstire şi chemându-i pe fraţi la biserică, unde fu văzut şi sfântul Serapion rugându-se dinaintea icoanei Maicii Domnului.

Sfinții Mucenici Trofim și Tala (Talus), prezbiterii din Laodiceea (apr. 300)

Aceştia s-au născut în Siria şi erau fraţi după trup. Ei Il predicau pe Hristos pe faţă, dînd la iveală nebunia idolatriilor elină şi romană. Paginii i-au urît de moarte pentru aceasta şi au hotărît să-i omoare cu pietre, dar cînd au început să arunce cu bolovani în ei, bolovanii se întorceau şi-i izbeau, în timp ce mucenicii rămîneau neatinşi. In cele de urmă cei doi fraţi după trup şi după duh au fost răstigniţi pe cruce. Pe cruci ţintuiţi fiind, ei nu încetau a-i învăţa pe creştinii din popor strînşi acolo, care plîngeau după povăţuitorii lor. După agonie prelungită ei s-au înfăţişat cu sufletul înaintea lui Hristos, el Căruia I-au rămas credincioşi pînă la sfîrşit. Ei au luat mucenicia cu cinste la anul 300 după Hristos, în cetatea Bofor .

Sfântul apostol Aristobul, episcopul Britaniei, fratele apostolului Barnaba (I)

7b98bf4d-0c9a-42cd-9e45-3f72a921daf4Născut în Insula Cipru, Sfîntul Apostol Aristobul a fost fratele Sfîntului Apostol Barnaba. El i-a urmat Sfîntului Apostol Pavel, care îl pomeneşte în Epistola sa către Romani, zicînd: „îmbrăţişaţi pe cei ce sînt din casa lui Aristobul” (Romani 16 : 10). Cînd marele Pavel a pus mulţi episcopi prin toate cetăţile lumii, el 1-a uns pe Aristobul episcop al britanilor, în Anglia de azi. In Britania oamenii erau foarte cruzi, sălbatici, răi şi vicleni. Aristobul a îndurat suferinţe şi torturi de nedescris, multe chinuri şi răutăţi din mîinile lor. Ei 1-au lovit şi 1-au bătut fără milă, 1-au tîrît pe drumuri, au rîs şi şi-au bătut joc de el. Dar la sfirşit acest bărbat sfînt a învins, prin mila şi prin harul Duhului lui Dumnezeu. El pînă la urmă a izbutit să lumineze poporul, să-i boteze pe mulţi în Numele Stăpînului Hristos, să zidească sfinte biserici, să sfinţească preoţi şi diaconi, iar la sfîrşit a adormit cu pace intrînd în odihna împărăţiei celei de sus a Domnului Hristos pe Care toată viaţa L-a slujit cu credinţă.

Sfântul mucenic Iulian cel din Cilicia (305-311)

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Iulian cel din Cilicia.

Sfântul Mucenic Iulian al Anazervelor a suferit pentru Hristos în Antiohia Siriei, în timpul împăratului Maximian Galeriu (305-311). Moaștele sale s-au proslăvit prin facerea de minuni în timpul Sfântului Ioan Gură de Aur (+407). Sfântul Ioan Gură de Aur vorbește despre mucenic în cea de-a 47 predică a sa.

Sfântul Cuvios Hristodul din Patmos (1093)

2b6a5e4f-51d6-4320-a77d-d454dc69e1eeSfântul Hristodul (1020-1093), care era de loc din regiunea Neceea, în Bitinia, a fost copilul unor creştini binecredincioşi, Teodor şi Ana şi a primit la botez numele de Ioan. Încă din fragedă pruncie, primi în inima sa seminţele evlaviei şi ale iubirii de cele sfinte, ce aveau să rodească mai târziu îmbelşugat. A luat schima monahală de tânăr, primind numele de Hristodul („robul lui Hristos” în greceşte).
A dus mai întâi viaţă călugărească în mai multe locuri, pentru ca mai apoi să primească acordul şi ajutorul material al împăratului Alexie I Comneanul (care a domnit în 1081-1118) şi aşa a zidit în insula Patmos o biserică şi o mănăstire în cinstea sfântului Ioan Evanghelistul, aproape de locul unde se află şi peştera în care a petrecut Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan şi a scris Apocalipsa.
Zidurile mănăstirii s-au păstrat până astăzi aşa precum au fost ridicate în veacul al XI-lea. Când însă arabii musulmani au atacat Patmosul, sfântul a trebuit să se refugieze, împreună cu ucenicii săi, în Evia (Epir), unde a şi murit, către sfârşitul secolului al XII-lea (+1093), într-o zi de 16 martie.
Mai târziu, ucenicii săi au aflat moaştele sale întregi şi le-au adus în mănăstirea ctitorită de el în Patmos, unde se găsesc până astăzi şi sunt izvor de multe vindecări şi minuni pentru cei care cer mijlocirea sfântului cu credinţă.

Sfântul Mucenic Alexandru, Episcopul Romei (119)

b17c3e88-7e41-4fa7-b88a-182d9b1efaa3

 

 

Sfântul Mucenic Alexandru, Episcopul Romei, a fost timp de 10 ani pastorul Romei. El a fost ars de viu in ziua de 3 mai 119 din ordinul împăratului Hadrian (117-138).

 

 

Rugaciunea de Miercuri

Doamne Atotputernice și Atotîndurate! Îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peșteră și ai fost vândut cu treizeci de arginți de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoșii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul!

Primește, Doamne, această mică a mea rugăciune, și umilita a mea voință, că mă întristez pentru că Te-am întristat, și mă amărăsc pentru ca Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranța, și cred că Tu, care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura și de mine acum, ca să mă mântuiești de chinurile cele de veci, și să mă învrednicești Împărăției Tale.

Nu Te depărta de la mine Doamne, și ajută-mi, ca în toate sa fac voia Ta, și să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici sa Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioși în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci ca femeia cea pacătoasa să-Ti spăl picioarele, cu lacrimile ochilor mei, pentru ca să mă învrednicesc a auzi și eu din Gura Ta cea dulce: Iertate să-ți fie păcatele… Amin.

***

Atentie mare sa nu va pacaleasca stilistii !

Sa nu cadeti cumva in ratacirea stilistilor care umbla disperati acum dupa noi adepti ai sectei lor !!!  Mai multe amanunte mai jos :

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2016/12/17/atentie-mare-sa-nu-cadeti-in-ratacirea-stilista/

IMPORTANT DE STIUT :

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/12/important-de-stiut-hotarirea-sfintului-sinod-de-la-20-noiembrie-1583-catre-toti-crestinii-adevarati-madulare-ale-sfintei-catholice-universale-si-apostolesti-biserici-de-rasarit-a-lui-hristos-di/

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/07/7-ianuarie-craciunul-pe-stil-vechi-sau-sf-ioan-pe-stil-nou-cum-e-mai-corect/

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/23/cine-trebuie-sa-faca-pogoraminte-la-pacate-oamenii-sau-dumnezeu-sau-unde-duc-pogoramintele-oamen

 

Advertisements