Sfântul Mucenic Agapie şi cei 7 împreună cu dânsul: Publius, Timolau, Romulus, Alexandru, Alexandru, Dionisie şi Dionisie (303)

1360874829608WV00MWACKEXZ5VWLToţi aceşti sfinţi au luat mucenicia în Cezareea Palestinei, suferind la mîna cezarului Urban, în timpul domniei împăratului Diocleţian. Toţi şapte erau extrem de tineri, şi nici unul nu era botezat creştin, cu excepţia lui Agapie. Nici cu apă nu fuseseră botezaţi, ci al lor a fost botezul sîngelui. Li s-a întîmplat într-o zi acestor tineri să vadă cum sînt torturaţi creştinii pentru credinţa lor: unii în foc, alţii în spînzurători, alţii la fiare. Văzîndu-le inexplicabila tărie, linişte şi răbdare cu care sufereau aceste chinuri, inimile tinerilor s-au înflăcărat de rîvnă pentru Hristos. Ei singuri şi-au legat mîinile la spate şi s-au înfăţişat înaintea lui Urban zicîndu-i: „Şi noi sîntem creştini.” Făgăduinţele, ca şi ameninţările lui Urban, au rămas zadarnice. Acestor tineri li s-a alăturat atunci un cetăţean de vază al cetăţii, Agapie, care suferise şi pînă atunci mult pentru Hristos. Ei cu toţii ardeau de credinţă şi de dragostea lui Hristos. Cu toţii au fost ucişi prin decapitare la anul 303, strămutîndu-se în locaşurile cele cereşti ale împăratului Ceresc.

Sfântul Mucenic Nicandru din Egipt (apr. 302)

Sf Nicandru a fost jupuit de viu iar apoi decapitat pentru credinţa lui în Hristos. Crima lui era aceea că, medic fiind, el îngrijea pe mucenicii cei închişi şi schingiuiţi pentru Hristos, şi că le îngropa cu cinste trupurile lor sfinte. Pentru aceasta el a luat cu mare cinste mucenicia pentru Hristos la anul 302 de la întrupare.

Sfântul Alexandru, preotul din Sida Pamfiliei (Turcia de astăzi) (270-275)

bd0c6c06-f471-4377-bed8-a33739aea9dfSf Alexandru era din cetatea Side din Pamfilia. Un reprezentant al împăratului Aurelius l-a întrebat pe Alexandru: „Cine eşti şi din ce ţinut te tragi?” La această întrebare Alexandru a răspuns că el este păstor al turmei lui Hristos. „Şi unde se află această turmă a lui Hristos?” a întrebat mai departe, bănuitor şi rău, reprezentantul împăratului. Sfîntul Alexandru a răspuns: „Ea se află împrăştiată în întreaga lume în care trăiesc oamenii făcuţi de Dumnezeu, şi printre aceştia, cei care cred în El sînt oile Lui. Iară cei care s-au despărţit de Făcătorul lor, făcîndu-se slugi zidirii, lucrurilor făcute de mîini omeneşti şi idolilor morţi, aşa ca tine, sînt străini de turma Lui. Aceştia la înfricoşata Judecată a lui Dumnezeu se vor afla dea stînga Lui, împreună cu caprele, iară nu de-a dreapta Lui, împreună cu oile“. Judecătorul plin de ură a poruncit atunci ca Alexandru să fie bătut mai întîi cu vine de bou, iar apoi aruncat într-un cuptor. Focul însă nu s-a atins de el. După aceea, el a fost jupuit de viu şi aruncat la fiare, dar fiarele nu s-au atins de el. La urmă judecătorul a poruncit ca Alexandru să fie ucis prin decapitare. De îndată însă ce a pronunţat această sentinţă, el a înnebunit, fiind posedat în acea clipă de duhurile necurate. El a fost scos din sala de judecată în timp ce grohăia şi zbiera ca animalele, cei care îl duceau grăbindu-se să ajungă la templul idolesc. Dar pe drum torţionarul şi-a lepădat în chinuri groaznice necuratul lui suflet. Sfintul sfinţit mucenic Alexandru a luat mucenicia între anii 270 şi 275 după Hristos.

Sfântul Nou Mucenic Manuil robul din Sfakia, Creta, Grecia (1792)

8efa56ee-6733-46c2-9ec6-f91cbc560cad

După cucerirea Cretei de către turcii musulmani, creștinii ortodocși cretani se răzvrătiră de mai multe ori, căutând să-i alunge pe turci din insula lor. După fiecare răscoală mulți creștini fugeau de pe insulă, iar alții erau robiți și siliți să se convertească la islam. Între acești creștini ortodocși robiți la o fragedă vârstă se afla și un tânăr pe nume Manuil, din orașul Sfakia, care fu luat și tăiat împrejur împotriva voii sale.

Când i se ivi prilejul, Manuil fugi din Creta și debarcă pe insula Mikonos, unde merse pe dată la un preot ortodox și se spovedi. Primind un canon, mai apoi fu primit din nou în Biserica Ortodoxă prin Mirungere.

Pe insula Mikonos, Manuil se căsători și fu binecuvântat cu 6 copii. Soția sa se dovedi a-i fi necredincioasă, iar Manuil, temându-se de Dumnezeu, hotărî să nu o pedepsească în niciun fel. Își luă copiii și plecă de acasă. Însă cumnatul său îl ocăra că și-a părăsit soția și amenința să se răzbune.

Într-una din zile, pe când mergea cu corabia cu o încărcătură de lemne din insula Samos în insula Mikonos, Manuil întâlni un vas pe care lucra cumnatul său. În fața căpitanului musulman, acesta îl învinui pe Manuil că fusese musulman și se făcuse creștin ortodox.

Dus înaintea căpitanului, Manuil fu întrebat cărei religii aparține. Iară Manuil răspunse:

– Am fost creștin ortodox de când m-am născut.

Dar căpitanul îi aduse aminte:

– Ai fost cândva creștin ortodox, dar apoi ai devenit de bună voie musulman. Deci acum trebuie să te întorci la credința ta, căci de nu te învoiești să faci așa, am sa te chinui fără milă până mori.

Fără să se descurajeze, Manuil răspunse:

– Creștin ortodox m-am născut, creștin ortodox sunt și creștin ortodox vreau să mor.

Mâniat peste măsură, căpitanul îl puse la cazne pe tot drumul până la Chios, unde îl predă amiralului flotei Kapudan Pașa.

Când sosi, Manuil ceru unui creștin ortodox să caute un preot care să-l sfătuiască și să-l mărturisească. Însă de frică, niciun preot nu vru să vină. Unul dintre ei îi trimise sfat de îmbărbătare prin altcineva. Atunci Manuil își spunse:

– Mi-e totuna dacă mor azi sau mâine. Lumea aceasta este trecătoare; decât să mor mâine păcătos, mai bine să mor azi pentru credința mea și să-mi mântuiesc sufletul.

Kapudan Pașa puse să-l aducă pe Manuil dinaintea lui să-l cerceteze. Când îl întrebă pe Manuil ce este, acesta răspunse:

– Sunt creștin ortodox.

Iară Kapudan Pașa puse să fie dezbrăcat și văzând că este tăiat împrejur întrebă cum se întâmplă.

Manuil răspunse:

– Din naștere sunt creștin ortodox, dar când eram mic am fost luat rob și silit să mă fac musulman. Acum vreau sa fiu din nou creștin ortodox.

Ca răspuns, amiralul porunci să fie deîndată executat. Auzind porunca, Manuil spuse:

– Slavă Ție, Dumnezeule!

Ei îl duseră la Fântâna Veche unde Manuil îngenunche de bună voie și așteptă sabia călăului. Însă călăul, fiind nepriceput, nu fu în stare să taie capul sfântul mucenic dintr-o singură lovitură îndelungându-i astfel chinurile robului lui Dumnezeu. Reușind în cele din urmă călăul să-i despartă capul de trup , valiul hotârî ca trupul său să fie legat cu greutăți și aruncat în mare.

Creștinii ortodocși care fuseră martori la mucenicia sfântului Manuil fură foarte mișcați de mucenicia sa.

Astfel Manuil, robul din Creta, își dădu viața din dragoste pentru Iisus Hristos în insula Chios la 15 martie 1792, fiind de mai bine de 2 veacuri, până astăzi, cald și tainic ocrotitor tuturor ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

Rugăciunea de marţi

Doamne Dumnezeul meu! Osândit stau înaintea Feţei Tale celei Sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie, o, Izvor dulce şi noianul îndurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile îndurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţă tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest Dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe înainte Mergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al credinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum Însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu, care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu, care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu, care ai auzit glasul Părintelui Ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu, care stai în cer înaintea judecătorului Veşnic, şi fă să se îndure de mine, că ai multă îndrăzneală iubirea Lui.
Întinde mâna aceea, cu care L-ai botezat şi strică cugetele mele cele rele, şi mă întăreşte să-mi petrec viaţa pe calea cea bună a lui Dumnezeu. O, Proorocule! Luminează-mi mintea cu poruncile Domnului, ca să le ţin minte şi să le păzesc, până la capătul vieţii mele. Şi să stai lângă mine în ora morţii mele, să mă duci pocăit înaintea Stăpânului meu, Dumnezeu. Roagă-te încă şi pentru toată lumea, ca Dumnezeu să dea ajutor creştinilor, şi celor vii şi celor răposaţi, şi să-i odihnească de nevoile cele multe, să le dea toate cele de trebuinţă şi să-i învrednicească Împărăţiei Sale. Amin.

*

Atentie mare sa nu va pacaleasca stilistii !

Sa nu cadeti cumva in ratacirea stilistilor care umbla disperati acum dupa noi adepti ai sectei lor !!!  Mai multe amanunte mai jos :

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2016/12/17/atentie-mare-sa-nu-cadeti-in-ratacirea-stilista/

IMPORTANT DE STIUT :

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/12/important-de-stiut-hotarirea-sfintului-sinod-de-la-20-noiembrie-1583-catre-toti-crestinii-adevarati-madulare-ale-sfintei-catholice-universale-si-apostolesti-biserici-de-rasarit-a-lui-hristos-di/

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/07/7-ianuarie-craciunul-pe-stil-vechi-sau-sf-ioan-pe-stil-nou-cum-e-mai-corect/

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/23/cine-trebuie-sa-faca-pogoraminte-la-pacate-oamenii-sau-dumnezeu-sau-unde-duc-pogoramintele-oamen

Advertisements