Sfântul Sfințit Mucenic Teodot, episcopul Cirenei (326)

56bece6a-b42c-4728-a560-63931ebf2e13

Acesta s-a nascut crestin in Galatia din Asia Mica si a trait in vremea paganului imparat Licinius (307-324). Deprinzand din tinerete intelepciunea si faptele bune crestinesti, Sfantul Teodot propovaduiacu multa insufletire cuvantul Domnului si aducea pe multi la credinta. A mers pana si in insula Ciprului, unde, pentru marea lui evlavie si pentru ravna cu care propovaduia credinta, a fost ales episcop in Cirena Ciprului.

Si era atunci vreme de prigoana impotriva crestinilor si stapan in Cipru era cruntul dregator Savin, iar Sfantul episcop Teodot mustra, cu indrazneala, pe inchinatorii la idoli, propovaduind ca Hristos este adevaratul Dumnezeu. Si dorea sufletul sau sa marturiseasca, patimind pentru Hristos. Deci, prins fiind si adus in fata dregatorului, acesta il indemna sa lepede credinta in Hristos si sa se intoarca la cinstirea idolilor. Dar Sfantul Teodot a marturisit temeinicia credintei crestinilor si desertaciunea inchinarii la idoli.

Si a fost batut si, intins pe lemn, i s-a strujit trupul gol cu ghiare de fier, de curgea sangele siroaie din el. Iar, la indemnul dregatorului, raspundea: “De-ar fi sa-mi zdrobesti toate oasele, nu voi inceta sa marturisesc ca, numai credinta in Hristos duce pe oameni la mantuire.”

Deci, a fost intins pe un pat de fier inrosit in foc si, batandu-i cuie in talpi, l-au silit sa alerge, dar Sfantul a ramas neclintit in credinta sa. Si, fiind tinut in temnita, a ramas acolo, pana cand, venind marele Constantin la imparatie, acesta a dat porunca sa inceteze prigonirea crestinilor. Deci, fiind eliberat, Sfantul s-a intors la episcopia sa, pastorind, cu si mai aprinsa grija si vrednicie, pe credinciosii sai, timp de inca doi ani de zile.

Si asa s-a mutat la cer, in ziua de 2 martie, Sfantul Teodot, purtand indoita cununa de mucenic si de arhiereu al lui Hristos. Dumnezeului nostru slava!

Sfântul Ierarh Arsenie, Episcop de Tver (1409)

b3c6a3ae-9fa8-4c31-afd2-38251db2e47e

Sfânta Muceniță Eutalia fecioara din Sicilia (257)

Sfânta Eutalia a trăit în Sicilia şi avea mamã pe o femeie greacă după neam, care era bolnavă de curgere de sânge şi care îşi găsise în cele din urmã vindecarea în urma rugăciunilor sfinţilor mucenici Alfiu, Filadelf şi Ciprin. Pentru aceasta, crezând în Hristos, s-a botezat împreună cu Eutalia, fiica ei. Un alt fiu al ei, cu numele Sermilian, auzind aceasta, a prins-o şi a voit să o strângă de gât, dar scoasă fiind din mâinile lui de către o slujitoare a ei, a fugit. Sora lui, Eutalia, defăimând cu cuvinte aspre fapta cea cu totul urâtă pe care o încercase asupra mamei lor, acesta a întrebat-o: nu cumva şi tu eşti creştină? Da, i-a răspuns sfânta. Iar nelegiuitul acela, dezbrăcând-o, a biciuit-o cumplit şi a dat-o unuia dintre servitori, ca să o batjocorească. Rugându-se însă sfânta, servitorul a orbit. Văzând aceasta Sermilian i-a tăiat capul cu sabia.

Cuviosul Agaton din Schitul pustiei Egiptului (V)

Preacuviosul părintele nostru Agaton (contemporan al Sfântului Macarie cel Mare, pomenit pe 19 ianuarie) a murit în schitul pustiei Egiptului. Acesta, cînd era să se săvîrşească, a petrecut trei zile, stînd cu ochii în sus nemişcaţi. Iar fraţii care şedeau lîngă dînsul, l-au întrebat, zicînd: “Părinte Agatoane, de ce priveşti aşa?” Grăit-a lor acela: “Stau înaintea judecăţii lui Hristos”. Zis-au lui părinţii: “Au doară şi tu te temi de judecată?” Preacuviosul Agaton răspunse: “Am petrecut în paza poruncilor Domnului, după puterea mea. Dar, fiind om, cum să ştiu dacă lucrul meu este plăcut lui Dumnezeu?” Zis-au lui fraţii: “Nu nădăjduieşti spre lucrurile tale cele bune pe care le-ai făcut plăcînd lui Dumnezeu?” Sfîntul răspunse: “Nu nădăjduiesc, pînă ce nu voi întîmpina pe Însuşi Dumnezeu. Că alta este judecata lui Dumnezeu şi alta a oamenilor”. Zicînd aceasta, şi-a dat duhul în mîinile lui Hristos.

Icoana Maicii Domnului „Împărăteasca”

8d3d4576-47c1-4232-86ad-743a8469edc7

Această icoană a fost aflată la 2 martie 1917, ziua abdicării sfântului nou mucenic Nicolae al II-lea, ţarul Rusiei, în satul Kolomskoie, în apropiere de Moscova.

În februarie 1917, bătrânei Evdochia i se arătă în vis Maica Domnului cerându-i să meargă la Kolomskoie să găsească în biserică o icoană înnegrită de vreme. Bătrâna însă nu dădu crezare visului. După ce visul de repetă de 3 ori, aceasta merse în satul Kolomskoie pentru a căuta icoana împreună cu părintele Nicolae.

După ce căutară o vreme, în subsolul bisericii aflară icoana. După ce îndepărtară praful care o acoperise odată cu trecerea vremii, putură să vadă chipul Maicii Domnului purtând coroană pe cap şi şezând pe tron. Îndată, părintele Nicolae făcu dinaintea icoanei rugăciuni de mulţumire şi acatistul Maicii Domnului.

În ciuda vremurilor tulburi de atunci, vestea aflării icoanei se răspândi în întreaga Rusie şi începu a se săvârşi minuni, iar unii bolnavi primiră tămăduire. O altă minune a icoanei fu aceea că odată cu trecerea timpului începu a se reface şi a se înnoi singură, lucru vădit mai ales în culoarea veşmântului Preacuratei Maici care devenea tot mai purpuriu.

Aflarea minunată a icoanei în ziua abdicării sfântului ţar Nicolae fu socotită semn ceresc al purtării de grijă a Împărătesei Cerului pentru poporul rus.

Cu timpul aflară că icoana se aflase mai înainte în Mănăstirea Înălţării Domnului din Moscova, iar în 1812, în timpul invaziei lui Napoleon, icoana aceasta şi altele fură ascunse în Biserica Înălţării din Kolomskoie. Uitându-se de ele, rămaseră în biserica satului unde fură acoperite de uitare.

În vremea sfântului Tihon, patriarhul Moscovei (plecat la Domnul în anul 1925), fu compus acatistul icoanei. Copii ale icoanei se răspândiră în întreaga Rusie, însă fură confiscate de bolşevici. Iar acatistul icoanei fu interzis a se mai sluji.

Se spune că icoana originală este cea aflată în Muzeul Novodevici din Moscova, iar o copie se află în Biserica Icoanei Maicii Domnului din Kazan, aflată în Kolomskoie.

Sfântul Mucenic Troadie din Neocezareea (III)

Troadie a fost copilul din Neocezareea pe care l-a văzut pătimind cu proorocească vedere Sfîntul Grigorie al Neocezareei, ascunzîndu-se de prigonire într-un oarecare munte din pustie. Pentru că odată, săvîrşindu-şi obişnuitele sale rugăciuni către Dumnezeu, se făcu minune şi, tulburîndu-se foarte, a stat nemişcat şi tăcut multă vreme, ca şi cum ar fi căutat la oarecare vedenie.

După vreme destulă s-a luminat cu faţa şi, umplîndu-se de bucurie, a început a mulţumi lui Dumnezeu cu mare glas şi a cînta cîntare de prăznuire, grăind: Bine este cuvîntat Domnul, Care nu ne-a dat spre vînare dinţilor lor. Şi l-a întrebat diaconul: “Care este pricina, părinte, despre schimbarea aceasta a ta, că acum eşti tulburat şi apoi vesel?”

Sfîntul răspunse: “Am văzut, fiule, o vedenie minunată: un copil mic luptîndu-se cu un diavol mare şi, biruindu-l, l-a trîntit la pămînt”. Diaconul n-a înţeles cele grăite, şi a zis sfîntul iarăşi: “Era un oarecare copil creştin, cu numele Troadie, care, fiind adus la judecată înaintea tiranului, după multe munci grele, a fost ucis pentru Hristos şi s-a dus la ceruri dănţuind.

Deci, mai întîi mă tulburam, căci mă temeam să nu-l biruiască muncile şi să se lepede de Hristos. Dar acum, văzîndu-l că-şi săvîrşeşte nevoinţa muceniciei şi se duce la cer, mă bucur!” Diaconul, auzind acestea, se minuna cum Sfîntul vede cele ce se fac de departe, ca şi cum ar fi aproape.

Sfântul Mucenic Troadie din Neocezareea (III)

Aceştia au pătimit în Italia de la longobarzi. Despre ei scrie Sfîntul Grigorie Dialogul, papă al Romei, în cartea III, cap. 27 şi 28, zicînd: Mai înainte de aceşti cincisprezece ani, precum mărturisesc cei ce au fost atunci, pe patruzeci de lucrători de pămînt robindu-i longobarzii, care năvăliseră asupra stăpînirii Romei, îi sileau să mănînce cu dînşii din cărnurile cele jertfite idolilor. Dar ei n-au voit a se atinge de mîncărurile cele necurate, măcar că vedeau pedeapsa cea cu moartea, pentru că au iubit veşnica viaţă mai mult decît pe cea vremelnică. Şi, pentru că stăteau cu credinţă în a lor mărturisire, toţi au fost junghiaţi.

Deci toţi s-au făcut mucenici pentru Hristos, ca să nu mîhnească pe Ziditorul lor cu gustarea din cele jertfite idolilor, primind mai bine să-şi sfîrşească viaţa prin sabie.

În acea vreme şi pe alţii, ca la patru sute de suflete, i-au prins longobarzii. Aceştia au adus spre jertfă diavolului un cap de capră, după obiceiul lor şi, jucînd împrejur, cîntau cîntece urîte. Apoi, plecîndu-şi grumazii, se închinau şi se rugau acelui cap de capră, şi sileau pe robiţii lor să facă la fel ca dînşii.

Atunci toată mulţimea celor robiţi şi-au ales mai bine, prin moarte vremelnică, să cîştige viaţa cea fără de moarte, decît să asculte porunca lor şi, închinîndu-se împreună cu dînşii diavoleştei jertfe, să trăiască viaţă nelegiută. Căci grumazul pe care îl închinau totdeauna Ziditorului lor, n-au voit să-l plece zidirii. Pentru aceasta, prinzîndu-i vrăjmaşii şi aprinzîndu-se cu mare iuţime, pe toţi i-au ucis cu săbiile, deoarece n-au putut să-i aibă părtaşi înşelăciunilor lor.

Sfântul Nicolae Planas din Grecia, ocrotitorul celor căsătoriți (1932)

692bd850-a930-4f47-b681-3a1f975e1aa6

Acesta s-a născut în insula Naxos, din părinţi binecredincioşi, primind la botez numele Nicolae. Din fragedă pruncie a avut o aleasă înclinaţie spre cele duhovniceşti, fiind adesea găsit în paraclisul Sfântului Nicolae, aflat pe moşia părinţilor, unde, înfăşurat într-un cearşaf, petrecea timp îndelungat cântând toate cântările bisericeşti ştiute de dânsul.

După adormirea tatălui său, pe când Nicolae avea 19 ani, se mută împreună cu mama şi sora sa în Atena, iar la vârsta de 28 de ani se căsătorește, dobândind un copil. În 1879, este hirotonit diacon, iar în 1884, preot.

După plecarea soţiei sale la cele veşnice, vreme de 50 de ani a liturghisit zilnic, timp în care nu s-a îmbolnăvit niciodată, de la opt dimineaţa, până la două sau trei după-amiaza. Frânt de oboseală, mergea pe la casele celor apropiaţi ai săi şi se odihnea puţin, aşezat într-un fotoliu. Seara, la ora nouă, ajungea la una dintre biserici unde începea privegherea. Mânca în fiecare zi doar seara, iar în toate posturile mânca fără untdelemn. De praznice, cânta paraclisele lor până la Odovanie.

Bucuria şi viaţa sa au fost să slăvească pe Dumnezeu ziua şi noaptea, să săvârşească Liturghii, privegheri, Vecernii, Paraclise, agheazmă, Sfinte Masluri, Parastase. Diferitele bisericuţe unde liturghisea Sfântul Părinte erau pentru mulţi mângâiere şi scăpare.

Ani întregi purta cu sine pomelnicele primite în fiecare zi. Din nemăsurata sa iubire pentru cei trecuţi la cele veşnice, avea pomelnice îngălbenite de vreme, la care adăuga mereu altele, pe toate citindu-le cu purtare de grijă părintească, la fiecare Liturghie. Astfel, prin râvna sa, mulţi vor fi dobândit loc în Împărăţia Cerurilor.

Ajuta familii nevoiaşe, văduve, orfani, mai ales pe văduvele tinere, deoarece sărăcia le împingea la stricăciune, tineri să-și plătească studiile. Şoferii de taxiuri îl duceau fără bani, ştiind că acela care îl ducea pe Sfântul Părinte se bucura de mult câştig în ziua aceea.

Din tot ce făcea şi vorbea, se vedea că nu are nici o idee despre sfinţenia sa, căci lacrimile pentru păcatele lui nu lipseau din ochii lui, deşi încerca să trăiască ascuns şi singur.

Toate neajunsurile din partea oamenilor le primea cu îndelungă răbdare, tăcere şi rugăciune, Dumnezeu de multe ori săvârşind minuni cu nevoitorul său plin de simplitate.

Astfel petrecu Sfântul Părinte o jumătate de veac, fără zgomot, neştiut de nimeni, însă avându-i în inima sa pe toţi, făcând din inima Atenei adevărată pustie şi umplând-o cu mireasma rugăciunii, precum sihaştrii de odinioară pustia.

În anul 1932, Sfântul Nicolae Planas pleacă la cele veşnice, fiind înmormântat, iar la vreme rânduită fiind aflat nestricat, răspândind bună mireasmă şi săvârșind mulţime de minuni celor ce i se roagă cu credinţă.

Trecerea sa în rândul sfinţilor s-a săvârșit la 23 iulie 1992.

Actele și contractele Sfântului Nicolae Planas

Un Sfânt al zilelor noastre, un prieten al tinerilor și mare mijlocitor al familiilor creștine: Sfântul Nicolae Planas. Nenumărate au fost faptele și minunile care i-au câştigat Sfântului inima şi evlavia celor ce l-au cunoscut. Dragostea pe care o arăta credincioșilor îmbrăca nenumărate forme, fiecare la fel de profundă, la fel de plină de smerenie. Din nemăsurată grijă față de fii duhovnicești, dar și față de cei trecuţi la cele veşnice, Sfântul purta strâns la piept nelipsita bocceluță cu „acte și contracte” – contracte semnate aici, spre mântuirea din Ceruri.

„Cânta-voi Dumnezeului meu până ce voi fi” – astfel obișnuia să răspundă Sfântul oricui îl întreba dacă nu se obosește prea mult în osteneala-i de a citi toate pomelnicile ce îi erau încredințate. Puține erau cuvintele rostite de Sfânt, dar toate ziditoare. „Ce crezi, fiică, că eu nu știu să vorbesc? Știu, dar mă gândesc la consecințe și astfel tac”. Până și tăcerea Părintelui își avea rostul și putința sa de călăuzire.

Ziditoare era și râvna de a pomeni ore întregi, fără întrerupere, numele ce i se încredințau între rândurile tremurate ale pomelnicelor. Ani întregi le purta cu sine la piept, alături de o cutiuță cu Sfinte Moaște, adunate și bine strânse în două batiste mari, strânse ca două bocceluțe.

„- Ce se află în bocceluțele acelea, Părinte?

– Sunt actele și contractele mele.”

Părintele Nicolae nu avea nimic, dar nici ceva care să îi lipsească nu era. Nimic din cele materiale nu reușea a se lipi de mâinile sale. Orice primea era imediat împărțit, nimeni dintre cei i-ar fi ieșit în cale cu o nevoie neplecând fără mângăiere și sfat bun.

Mai multe minuni și fapte ale Sfântului pot fi regăsite în cartea Sfântul Nicolae Planas – ocrotitorul celor căsătoriți scrisă de monahia Marta și apărută la editura Evanghelismos.

„Pe păstorul cel dumnezeiesc, pe prietenul săracilor, pe iubitorul de privegheri, pe împreună-vorbitorul cu Îngerii, pe Sfântul Nicolae Planas, toată obștea dreptcredincioșilor cu dragoste să-l lăudăm.”

Sfântul Ioachim Papoulakis din Ithaka, Grecia (1868)

a555e61a-3c26-4a5c-81a6-72aeae45746d

Cel între sfinţi părintele nostru Ioachim Vatopedinul (de asemenea, cunoscut sub numele de Papoulakis) sau Sfântul Ioachim din Ithaca este prăznuit de Biserica Ortodoxă pe 2/15 martie (data adormirii lui) și 23 mai/5 iunie (data descoperirii sfintelor sale moaşte).

Sfântul Ioachim Papoulakis din Ithaca s-a născut în anul 1786 în cătunul Kalyvia, din Ithaka, Grecia din părinți bine-credincioşi, Angelos și Agnes. Mama sa însă a murit la o vârstă foarte fragedă, iar tatăl său s-a recăsătorit. Mama lui vitregă a fost geloasă pe pruncul Ioan (numele de botez al Sfântului Ioachim), fiind bine cunoscut faptul căea îl chinuia. Acest lucru l-a silit să învețe răbdarea de la o vârstă fragedăși să se ascundă ore întregi de aceasta, citind Sfintele Scripturi și rugându-se într-un mic paraclis cu hramul Sfântul Spiridon din apropierea casei lor.

Mai apoi, tânărul Ioan, urmând modelul tatălui său, a devenit corăbier. Într-una din călătoriile sale, a vizitat Muntele Athos, unde, aprinzându-se de râvnă pentru cele sfinte, a rămas la Mănăstirea Vatopedi şi a devenit călugăr, primind numele de Ioachim.

În anul 1827, Sfântul Ioachim s-a întors la Ithaca și a slujit în biserica de acolo până la sfârşitul vieții sale. A trecut la Domnul în pace la 2 martie 1868.

A fost canonizat în anul 1998 și continuă până astăzi sălucreze multe minuni, așa cum făcea încă din timpul vieții pământeşti.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sfântul Mucenic Isihie (III)

Acesta a trăit pe vremea împăratului Maximian, fiind întâiul slujitor al palatului împărătesc şi făcând totodată parte şi din senat. După porunca împăratului ca toţi creştinii care erau în armată, dacă nu se vor lepăda de Hristos, să fie dezbrăcaţi de uniformă şi să petreacă viaţă de rând, Isihie a fost dezbrăcat de veşmintele cele de mult preţ cu care era îmbrăcat, a fost îmbrăcat mai departe cu o haină proastă de lână fără de mâneci şi a fost dus ca să trăiască laolaltă cu femeile. După aceasta, împăratul chemându-l la sine l-a întrebat dacă nu se ruşinează că a fost coborât din cinstea de magistru la felul acela de vieţuire cu totul necinstit, de vreme ce el, ca împărat, nu poate să aşeze pe creştini în vredniciile şi la puterea pe care Isihie o avea mai înainte. Dar sfântul Isihie spunând că cinstea din veacul acesta este trecătoare şi că numai cinstea pe care o are cineva înaintea Domnului Hristos este veşnică şi nesfârşită, împăratul a poruncit să i se lege o piatră de moară de gât şi să fie aruncat în râul care se cheamă Oronte şi în care sfântul şi-a găsit sfârşitul său fericit.

Rugaciunea de Miercuri

Doamne Atotputernice și Atotîndurate! Îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peșteră și ai fost vândut cu treizeci de arginți de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoșii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul!

Primește, Doamne, această mică a mea rugăciune, și umilita a mea voință, că mă întristez pentru că Te-am întristat, și mă amărăsc pentru ca Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranța, și cred că Tu, care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura și de mine acum, ca să mă mântuiești de chinurile cele de veci, și să mă învrednicești Împărăției Tale.

Nu Te depărta de la mine Doamne, și ajută-mi, ca în toate sa fac voia Ta, și să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici sa Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioși în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci ca femeia cea pacătoasa să-Ti spăl picioarele, cu lacrimile ochilor mei, pentru ca să mă învrednicesc a auzi și eu din Gura Ta cea dulce: Iertate să-ți fie păcatele… Amin.

*

Atentie mare sa nu va pacaleasca stilistii !

Sa nu cadeti cumva in ratacirea stilistilor care umbla disperati acum dupa noi adepti ai sectei lor !!!  Mai multe amanunte mai jos :

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2016/12/17/atentie-mare-sa-nu-cadeti-in-ratacirea-stilista/

IMPORTANT DE STIUT :

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/12/important-de-stiut-hotarirea-sfintului-sinod-de-la-20-noiembrie-1583-catre-toti-crestinii-adevarati-madulare-ale-sfintei-catholice-universale-si-apostolesti-biserici-de-rasarit-a-lui-hristos-di/

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/07/7-ianuarie-craciunul-pe-stil-vechi-sau-sf-ioan-pe-stil-nou-cum-e-mai-corect/

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/23/cine-trebuie-sa-faca-pogoraminte-la-pacate-oamenii-sau-dumnezeu-sau-unde-duc-pogoramintele-oamenilor-care-spun-ca-au-discernamant-duhovnicesc-in-privinta-asculta/

 

Advertisements