Sfânta Muceniță Agata fecioara din Palermo, Sicilia (Italia) (251)

f3ed989f-ed95-4ab6-9c13-d161fe34d234

Agata, această slăvită fecioară muceniţă a lui Hristos, s-a născut în oraşul sicilian Palermo din părinţi nobili şi bogaţi. Când Împăratul Decius a pornit prigoanele contra creştinilor, Sfânta Agata a fost arestată şi adusă la judecată înaintea judecătorului Quintian. Acesta, văzând-o pe Agata frumoasă, a dorit-o de soţie. Când i-a făcut cunoscută dorinţa lui, Agata i-a răspuns că ea deja este mireasa lui Hristos şi nu-I poate fi necredincioasă Mirelui ei. Quintian a supus-o atunci la torturi sângeroase. Agata a fost umilită, biciuită, legată de un copac şi flagelată până ce din ea curgeau râuri de sânge. Judecătorul încerca în acest timp să o facă să se lepede de Hristos, promiţându-i eliberarea din aceste chinuri. Dar mireasa lui Hristos răspundea: „Aceste chinuri îmi sunt mie foarte folositoare; de vreme ce nici grâul nu poate fi strâns în grânar până ce nu este bătut şi curăţat de pleavă; aşa nici sufletul meu nu va putea intra în Rai până când nu este smerit de chinuri”. Apoi judecătorul a poruncit ca fecioarei să i se taie sânii şi să fie aruncată în închisoare. Sfântul Apostol Petru a apărut înaintea Agatei în temniţă şi a vindecat-o pe ea desăvârşit, făcând-o sănătoasă şi întreagă cu trupul. Şi din nou a fost torturată Agata, şi din nou aruncată în temniţă, unde şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu în anul 251 după Hristos, în oraşul Catania, în timpul împărăţiei lui Decius. După uciderea ei torţionarul Quintian a plecat la Palermo ca să uzurpe averile şi domeniile Agatei. Dar pe drum calul lui şi caii însoţitorilor lui s-au sălbăticit fără putinţă de stăpânire. Pe Quintian calul lui l-a muşcat de faţă, l-a trântit la pământ şi l-a omorât călcându-l cu copitele. Grabnică a fost pedeapsa lui Dumnezeu asupra lui, din cauza sălbăticiei cu care a schingiuit-o pe Sfânta Agata.

Sfântul Ierarh Teodosie, arhiepiscopul Cernigovului (Ucraina) (1696)

75e7e5bf-2671-4326-b91e-1cb0380e6716

Acesta s-a născut în veacul al XVII-lea într-o familie de preot unde a deprins toată înţelepciunea şi evlavia drept măritoare care-i vor fi temelie pentru tot restul vieţii.

Încă din fragedă pruncie arătă adâncă iubire de Dumnezeu şi multă râvnă pentru cele ale Bisericii.  La vârsta cuvenită intră la Seminarul aflat în mănăstirea Schimbării la Faţă din Kiev unde în  vremea aceea se aflau dascăli străluciţi ai vremii. Seminarul Schimbarea la Faţă se afla în fruntea luptei ortodoxe împotriva asaltului clerului catolic, mai ales al iezuiţilor.

Sfântul Teodosie crescu în apropierea sfinţilor cuvioşi Antonie şi Teodosie şi a altor bineplăcuţi lui Dumnezeu de la Lavra Peşterilor din Kiev, încercând să vieţuiască şi el după pilda vieţii lor. Întregul său timp liber şi-l dăruia rugăciunii, cugetării la Dumnezeu şi citirii din Sfânta Scriptură.

Din pricina încetării activităţii seminarului, sfântul Teodosie nu îşi termină studiile, însă intră în obştea Lavrei Peşterilor din Kiev primind numele sfântului Teodosie, ctitorul Lavrei Peşterilor (pomenit la 3/16 mai).

Mai apoi, mitropolitul Varlaam al Kievului îl făcu arhidiacon al Catedralei din Kiev dând-i în grijă treburile administrative ale reşedinţei episcopale. Curând însă sfântul Teodosie părăsi Kievul îndreptându-se către mănăstirea Krupiţki din Cernigov, vestită pentru rânduiala aspră. Aici zăbovi pentru puţină vreme, primind preoţia.

În 1662, sfântul Teodosie fu ales egumen al mănăstirii Korsun din Kiev, iar peste doi ani deveni egumen al vechii mănăstiri Kiev-Vidubiţki, care era cu totul ruinată. Din iscusinţa şi râvna sfântului Teodosie mănăstirea reînflori curând.

Sfântul se îngrijea mai cu seamă de slujbe, astfel alcătui un cor care ajunse vestit nu numai în Ucraina, ci şi la Moscova. Astfel că în anul 1685 trimise corul mănăstirii la Moscova pentru a-i învăţa pe cei din corul de la Moscova cântarea bisericească kieveană.

Fiind un aspru nevoitor, sfântul Teodosie se îngrijea şi de sporirea duhovnicească a călugărilor săi. Întemeie un mic schit pe insula Mihailovschina, nu departe de mănăstire, pentru fraţii iubitori de viaţă retrasă. Îl numi econom pe ieromonahul Iov (Opalinski), unul dintre cei mai râvnitori călugări.

Sfântul Teodosie a trecut prin multe încercări ale tulburărilor vremii sale. El şi alţi egumeni au fost învinuiţi de episcopul Metodie, de Mstislav şi Orşansk, de trădarea Rusiei prin întreţinerea unei corespondenţe cu duşmanii acesteia.

La 20 septembrie 1668, sfântul Teodosie răspunse la învinuirile nedrepte, iar la 17 noiembrie ieşi la iveală netemeinicia acuzaţiilor. Arhiepiscopul Lazăr (Varantovici) lăudă virtuţile sfântului Teodosie, numindu-l „păstor al turmei lui Hristos, pildă de smerenie” şi îşi exprimă nădejdea ca numele sfântului Teodosie să fie scris în Împărăţia Cerurilor. Când ierarhul deveni locţiitor al mitropolitului Kievului îl numi pe sfântul părinte episcop vicar al Kievului, funcţie care îi îngădui să se implice cu multe roade bune în multe acţiuni ale Bisericii.

În anul 1688, fu numit arhimandrit şi egumen al mănăstirii Eleţ din Cernigov, fiind încurajat de ierarhul Lazăr să se împlice în punerea în rânduială a acesteia, fapt pe care sfântul reuşi să-l împlinească în doi ani.

Din pricina sănătăţii, arhiepiscopul Lazăr îşi exprimă dorinţa ca sfântul Teodosie să fie numit episcop, văzând în el un vrednic urmaş al său. Astfel, la 13 septembrie 1692, în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Moscova avu loc slujba de numire a sfântului Teodosie arhiepiscop al Cernigovului.

Multe amănunte despre păstorirea sfântului Teodosie ca ierarh s-au pierdut în negura vremii, ştim însă sigur că a lucrat cu timp şi fără timp spre folosul şi buna sporire a turmei celei cuvântătoare. De asemenea, s-a îngrijit şi să menţină vieţuirea monahală în vechile mănăstiri şi să întemeieze altele noi. Astfel, chiar la începutul păstoririi sale binecuvântă întemeierea mănăstirii de maici Pecenniksk şi puse hramul Adormirii Maicii Domnului bisericii acesteia. În anul 1694, sfântul binceuvântă întemeierea schitul Liubec şi punerea hramului Naşterii Maicii Domnului bisericii noi din mănăstirea Domniţki. În vara anului 1695, închină Maicii Domnului biserica ce se ridica pe vârful dealului Boldino, lângă vechea mănăstire a sfântului Ilie. Toate aceste binecuvântări vădesc adânca evlavie a sfântului Teodosie pentru Maica Domnului.

În vremea păstoririi sale, a existat o râvnă deosebită pentru întărirea vieţuirii monahale în arhiepiscopia Cernigovului.

Sfântul ierarh s-a îngrijit de asemenea şi de clerul Bisericii, încercând să aleagă din cei vrednici de slujirea preoţiei şi să încurajeze instruirea clerului Clernigovului. Astfel, a invitat călugări luminaţi din Kiev, printre care şi sfântul Ioan Maximovici, viitorul mitropolit de Tobolsk (pomenit la 10/23 iunie) şi de asemenea ajutor şi urmaş al sfântului Teodosie în organizarea şcolii pentru clerul din Cernigov.

Păstorirea plină de roade bogate a sfântului ierarh nu a durat mult. Acesta simţindu-şi plecarea din lumea aceasta aproape, îl numit pe sfântul Ioan Maximovici egumen al mănăstirii Eleţ din Cernigov.

Încărcat de mulţimea faptelor bineplăcute Domnului, sfântul ierarh plecă la cele veşnice la 5 februarie 1696, fiind înmormântat în locul destinat ierarhilor din Catedrala Sfinţilor Boris şi Gleb din Cernigov. Urmaşul său, sfântul Ioan Maximovici s-a tămăduit de o boală gravă rugându-se sfântului Teodosie.

Acesta este prăznuit la 5/18 februarie (ziua fericitei sale adormiri, 1696) şi 9/22 septembrie (ziua trecerii sale în rândul sfinţilor, 1896).

Sfânta Muceniță Teodula și Mucenicii Evagrie, Macarie și Eladie împreună cu dânsa din Anazavria (Italia) (304)

Teodula a suferit pentru Hristos în timpul împăratului roman Diocleţian cel de tristă amintire. În timp ce era torturată, Teodula l-a făcut pe unul din torţionari, Heladius, să-şi vină în simţiri şi să se convertească la credinţa în Hristos. Când Heladie a mărturisit pe faţă credinţa lui, i s-a tăiat capul. La interogatoriul public la care a fost supusă Teodula a răspuns cu curaj şi cu râvnă, în timp ce judecătorul o numea bolnavă psihic. La aceasta Teodula a răspuns: „Tu, care L-ai uitat pe Unul Adevăratul Dumnezeu şi te închini pietrelor nesimţitoare, tu eşti bolnav psihic”. Judecătorul a condamnat-o pe Teodula la schingiuiri bestiale, pe care ea le-a îndurat cu eroism, uimindu-i pe mulţi cu curajul ei şi făcându-i să se convertească la Hristos. Printre ei s-au aflat şi doi cetăţeni de vază: Macarie şi Evagrie. Cu aceştia doi şi împreună cu alţii, Teodula a fost aruncată într-un cuptor de foc, unde cu toţii şi-au dat cu cinste sufletele în mâinile lui Dumnezeu, făcându-se vrednici de Împărăţia lui Hristos.

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Aflarea celor pierduți”

407b59e0-4762-4753-ba2c-84b2ee4251d9

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este cinstită ca făcătoare de minuni nu doar pentru cei care sunt cu trupul pe moarte, ci și pentru cei a căror suflete sunt în pericol de a muri duhovnicește. Nu se cunoaște originea icoanei „Aflarea celor pierduți”, însă există mai multe icoane vechi făcătoare de minuni cu acest nume, prin care Maica Domnului și-a arătat mila față de cei aflați în pericol de moarte.

Icoana Maicii Domnului „Aflarea celor pierduți” este prăznuită pe 5/18 februarie.
Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este cinstită ca făcătoare de minuni nu doar pentru cei care sunt cu trupul pe moarte, ci și pentru cei a căror suflete sunt în pericol de a muri duhovnicește.
Nu se cunoaște originea icoanei „Aflarea celor pierduți”, însă există mai multe icoane vechi făcătoare de minuni cu acest nume, prin care Maica Domnului și-a arătat mila față de cei aflați în pericol de moarte.
La mijlocul veacului al XVIII-lea, în satul Bor din guberia Kaluga, un ţăran evlavios pe nume Teodot Obukov, a pierdut drumul în timpul unui viscol puternic în ziua praznicului Botezului Domnului. Nemaiavând nădejde să fie salvat, Teodot se aşeză în sania sa unde a început să îngheţe.
În acele momente îngrozitoare, acesta s-a rugat Maicii Domnului să îl ajute, făgăduind că dacă va scăpa cu viaţă, va dărui o copie a icoanei Maicii Domnului „Aflarea celor pierduţi” bisericii satului. Maica Domnului a auzit rugăciunea lui şi l-a izbăvit în mod minunat. Astfel, un ţăran din satul din apropiere a auzit o voce la fereastră venind de afară spunându-i:  Ia-l!
Acesta ieşi afară şi l-a găsit pe Teodot pe jumătate îngheţat pe sania sa. Când și-a revenit în puteri, Teodot și-a împlinit făgăduinţa comandând o copie a icoanei Maicii Domnului „Aflarea celor pierduţi” din biserica Sfântului Gheorghe din oraşul Bolkov, guberia Orlov. De atunci icoana Maicii Domnului s-a proslăvit prin săvârșirea de nenumărate minuni.
Mai multe icoane ale Maicii Domnului „Aflarea celor pierduţi” au săvârșit, de-a lungul vremii, minuni în locurile unde se aflau. Una s-a arătat făcătoare de minuni în anul 1770, în satul Malizhino, din guberia Harkov, izbăvindu-i pe locuitori de holeră de trei ori. Alta în satul Krasnoe, din guberia Cernigov și altele în Voronej și Kozlov din guberia Tambov.
Icoana Maicii Domnului aflată în biserica Naşterii Domnului din Moscova a fost mutată la Biserica Palaşevsk, de unde a fost luată de un bogătaş care curând după primirea acesteia a rămas văduv şi pe punctul de a sărăci.
După rugăciuni fierbinţi către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, fiicele sale s-au căsătorit, iar el a simțit că nu este vrednic pentru a ține această icoană făcătoare de minuni în casa lui, așa că a înapoiat-o Bisericii.
În anul 1812, Biserica Palaşevsk a fost jefuită și devastată de soldații lui Napoleon. Icoana Maicii Domnului „Aflarea celor pierduţi” a fost găsită ruptă în trei bucăţi printre dărâmături. Îndată după descoperirea icoanei făcătoare de minuni, s-au săvârșit numeroase minuni. Tot mai mulţi oameni veneau să se închine dinaintea icoanei: cei cuprinşi de patima beţiei, pierind de sărăcie sau suferind de boli fără leac, toţi veneau precum fiii pierduţi să primească alinare şi izbăvire.

Sfântul Polieuct, Patriarhul Constantinopolului

Datorită minţii lui minunate, râvnei pentru credinţă şi elocinţei sale, Sfântul Polieuct a fost numit un al doilea Gură de Aur. În timpul cât Biserica a fost păstorită de Patriarhul Polieuct iar imperiul de Împăratul Constantin Porfirogenetul, Prinţesa rusă Olga a călătorit la Constantinopol şi a luat acolo Sfântul Botez la anul 957 după Hristos. Patriarhul a botezat-o, iar împăratul i-a fost naş de botez. Sfântul Polieuct i-a spus atunci în mod profetic: „Binecuvântată eşti tu între femeile ruse, căci ai iubit lumina şi ai aruncat afară întunericul; fiii Rusiei te vor binecuvânta pe tine până la ultimele generaţii”. Monah simplu fiind, Polieuct a fost înălţat la rangul de Patriarh în anul 946 după Hristos şi a rămas pe tronul patriarhal până la moartea sa, care s-a întâmplat la anul 970 după Hristos.

Cuviosul Teodosie cel din Scopelon, Cilicia (Turcia de azi)

Acesta era din neam din Antiohia, trăgându-se din părinţi străluciţi şi de seamă. Găsind el în muntele cel de lângă Cilicia un luminiş de pădure, şi-a făcut acolo o mică locuinţă, în care petrecea cu post, cu priveghere şi cu îngenunchieri la pământ, având îmbrăcăminte aspră. Nevoindu-se în felul acesta multă vreme a dobândit har şi îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu şi scotea din piatră seacă apă. El a ajuns atât de vestit, încât cei care călătoreau pe mare în golful Ciliciei chemau numele lui, ca să se izbăvească de furtună. Când ţara Ciliciei a fost prădată de isauri, el a venit la Antiohia, unde, răbdând vitejeşte multe chinuri, s-a mutat către Domnul.

Icoana Maicii Domnului „Salvatoarea de la înec”

icoana-salvatoarea-de-la-inec

Icoana Maicii Domnului „Salvatoarea de la înec” este prăznuită pe 20 decembrie/2 ianuarie si 5/18 februarie

Această icoană este cunoscută și ocrotitoarea marinarilor și a tuturor celor ce călătoresc pe ape.

Lenkovo, un sat de lângă Novgorod (Rusia), a avut odată o biserică cu hramul Soborul Maicii Domnului, motiv pentru care locul este cunoscut sub numele de „Bogorodicini” (care înseamnă „al Maicii Domnului”).

În timpul incursiunilor polonezilor din secolul al XVII-lea, orașul Lenkovo a fost devastat, iar bisericile sale au fost complet distruse. După aceasta a fost construită o nouă biserică cu hramul Sfântul Arhanghel Mihail, care a găzduit icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Conform tradiției, icoana Maicii Domnului a fost adusă în această biserică de la fosta biserică a Maicii Domnului.

Povestea icoanei Maicii Domnului este următoarea:

Pe râul Desno, vizavi de dealul pe care mai târziu a fost construită biserica, era un vârtej de apă foarte periculos, care era considerat chiar și de către cei mai experimentați marinari, greu de traversat. Se întâmpla des ca barje enorme încărcate cu cereale să devină victime.

În anul 1301, icoana Maicii Domnului a apărut în dreptul vârtejului și a venit singură la mal. Găsind icoana, credincioșii evlavioși au așezat icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pe dealul din apropiere. Mai târziu, pe acel deal a fost construită Biserica Maicii Domnului.

Încă din acel moment, cei ce călătoreau pe râu, au început să-și facă un obicei ca înainte de a trece vâltoarea, să se oprească în orașul Lenkovo pentru a se închina înaintea icoanei Maicii Domnului. La finalul rugăciunii trăgeau la sorți pe cel ce urma să conducă vasul prin vâltoarea periculoasă. Ceilalți pasageri mergeau pe mal, până ce vasul trecea de pericol, după care își continuau drumul.

S-a constatat că din momentul apariției icoanei Maicii Domnului, tragediile de pe râu au fost din ce în ce mai rare, ajungând să înceteze complet.

Icoana Maicii Domnului a devenit foarte respectată de oamenii din jurul orașului Lenkovo, și a atras o mulțime de credincioși, mai ales pe cei care veneau să se roage înainte de a pleca într-o călătorie pe apă.

Icoana Maicii Domnului „Salvatoarea de la înec” a devenit cunoscută și datorită altor multe minuni săvârșite, ajungând să fie cinstite nu doar în zona orașului Lenkovo, ci mult mai departe, în special în orașele-port din întreaga Rusie.

În secolul al XVIII-lea, icoana a fost mutată în Mănăstirea Schimbarea la Față a Mântuitorului, unde a rămas până la Revoluția Rusă din 1917. După această dată, nu se știe ce s-a întâmplat cu icoana originală.

În ziua de 22 mai 2003, cu ocazia sfințirii Bisericii „Bucurie neașteptată” (parte a Mănăstirii Schimbării la Față din Novgorod), un creștin evlavios, Serghei Viaceslav Babuskin, a donat egumenului Mănăstirii o veche copie a Icoanei Maicii Domnului „Salvatoarea de la înec”.

Odată cu revenirea icoanei, a reînflorit și mănăstirea.

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Eleț-Cernigov”

e3f83022-693e-4ffd-8609-dc3c85474b66

Rugaciunea de sambata

Doamne lisuse Hristoase, Judecătorul meu Prea drept! Cunosc că păcatele mele sânt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în rai.
Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alungă întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca sa mă bucur de Faţa Ta. Aşa Doamne, primeşte umilita mea rugăciune ca o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, care a treia zi Te-au văzut înviat din morţi şi la înălţarea Ta Te-a văzut suindu-Te de la pământ la cer, însoţit de Sfinţii Tăi Îngeri.
Îndură-Te, Doamne, şi de cei vii şi de cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi, către care zic şi eu, nevrednicul: O, fericiţi servitori ai lui Dumnezeu! Nu încetaţi a vă ruga Lui, ziua şi noaptea pentru noi, nevrednicii, care pururea greşim cu atâtea nenumărate păcate! Mijlociţi pentru noi Darul şi ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu ştim a-l cere după cuviinţă.
Nu încetaţi a vă ruga, pentru că prin rugăciunile voastre, păcătoşii să câştige iertare, săracii ajutorul, întristaţii mângâiere, bolnavii sănătate, cei slabi la minte înţelepciune, cei tulburaţi linişte, cei asupriţi ocrotire, şi toţi împreună Darul lui Dumnezeu, spre folosul cel sufletesc, în mărirea lui Dumnezeu Celui în Treime lăudat, Căruia i se cuvine cinste şi închinăciune în veci. Amin.

*

Atentie mare sa nu va pacaleasca stilistii !

Sa nu cadeti cumva in ratacirea stilistilor care umbla disperati acum dupa noi adepti ai sectei lor !!!  Mai multe amanunte mai jos :

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2016/12/17/atentie-mare-sa-nu-cadeti-in-ratacirea-stilista/

IMPORTANT DE STIUT :

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/12/important-de-stiut-hotarirea-sfintului-sinod-de-la-20-noiembrie-1583-catre-toti-crestinii-adevarati-madulare-ale-sfintei-catholice-universale-si-apostolesti-biserici-de-rasarit-a-lui-hristos-di/

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/07/7-ianuarie-craciunul-pe-stil-vechi-sau-sf-ioan-pe-stil-nou-cum-e-mai-corect/

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/23/cine-trebuie-sa-faca-pogoraminte-la-pacate-oamenii-sau-dumnezeu-sau-unde-duc-pogoramintele-oamenilor-care-spun-ca-au-discernamant-duhovnicesc-in-privinta-asculta/

 

Advertisements