Sfântul Cuvios Isidor Pelusiotul (436-440)

739f53c2-affe-4c4e-ab7c-98d4a4294db8Acest Sfant a fost egiptean de neam si era rudenie cu Teofil si Chiril, arhiepiscopii Alexandriei, vietuind pe vremea imparatului Teodosie cel Mic (408-450). Dumnezeiescul acesta Isidor invatase multa carte si era socotit de istoricii din vremea lui drept un filosof si un desavarsit indrumator in intelepciunea vietii si a Sfintelor Scripturi si-si luase drept chip si pilda de viata si de lucrare pe Sfantui Ioan Gura de Aur.
Si, inca tanar fiind, a lasat slava lumii, bogatia si stralucirea numelui si, toate socotindu-le gunoaie, s-a dus intr-o manastire din partile Pelusiei si s-a facut monah. Si, cu multe sudori si osteneli infranandu-si trupul, iar sufletul infierbantandu-si-l cu tainice si inalte descoperi, s-a facut ca un stalp viu si insufletit al vietii monahicesti. Si, fiind el sfintit preot si egumen, se vedea de toti ca petrecea o viata cu adevarat, dupa Sfanta Evanghelie. Si povatuia nu numai pe cei din manastirea lui, ca au ramas de la el peste doua mii de scrisori, prin care lumina pe scurt si in minunate cuvinte, pline de folos, pe toti iubitorii de invatatura din toata lumea, intorcand pe pacatosi, intarind pe cei porniti spre fapte bune, iar pe cei neascultatori, cu certarea dumnezeiestilor dojeniri indreptandu-i, inca si pe imparati ii sfatuia si, in scurt, talcuia si lamurea, cu mare intelepciune, tuturor celor ce intrebau, cuvintele si marturiile dumnezeiestilor Scripturi, indreptand obiceiurile oamenilor.
Si asa, bine vietuind si dumnezeieste purtrandu-se, la adanci batraneti si-a savarsit viata, mutandu-se la Domnul.

Sfântul Sfinţit Mucenic Avramie, Episcopul Arvilului din Persia (344-347)

c7f4defd-9af0-48ba-a73d-d552ba809510În anul al cincilea al prigoanei ce s-a făcut în Persia împotriva credincioşilor, a fost prins de mai marele magilor, şi sfântul Avramie, care era episcopul uneia din cetăţile Persiei, numită Arvil, şi a fost silit să se lepede de Hristos şi să se închine soarelui. Dar fericitul Avramie, zicea mai marelui magilor: nenorocitule şi ticălosule, cum nu te temi a mă îndemna să fac cele ce nu se cuvin? Este, oare, cu putinţă să las pe Făcătorul soarelui şi al tuturor făpturilor şi să mă închin soarelui, care este făcut de Dumnezeu? Aceste cuvinte au tulburat foarte pe tiran împotriva sfântului; şi îndată a poruncit să fie bătut cu toiege. Şi mai-marele magilor văzând că suferea vitejeşte şi că se şi ruga pentru cei ce-l băteau, zicând: “Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta, că nu ştiu ce fac”, a poruncit să i se taie capul cu sabia. Şi s-a săvârşit sfântul Avramie, în satul ce se zice Telman, tăindu-i-se capul cu sabia.

Cuviosul Chiril Belyi de la Novoezersc (Lacul Nou) (1532)

d8ed9e23-e4de-41c5-bd8b-540ed67976d8

Acesta s-a născut într-o familie de creştini evlavioşi, fiind vas ales al Domnului încă din pântecele maicii sale, căci încă înainte de a se naşte a strigat din pântecele maicii în timpul Sfintei Liturghii „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot!”.

Încă din fragedă pruncie iubea singurătatea şi rugăciunea, năzuind să primească haina monahală. Pe când avea 15 ani, părăsi în taină casa părintească îndreptându-se către Mănăstirea Peşterilor Pskov, neştiind calea către mănăstire şi neluându-şi nimic cu dânsul, însă punându-şi toată nădejdea în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. La 20 de verste de oraş tânărul întâlni un călugăr bătrân frumos la chip care îl călăuzi până în poarta mănăstirii. Când se despărţiră acesta îl binecuvântă:

– Dumnezeu să te binecuvânteze, copilul meu, să te învrednicească de schima îngerească făcându-te vas ales al Duhului Sfânt.

Zicând acestea se făcu nevăzut. Atunci băiatul înţelese că acela fusese trimis al lui Dumnezeu căruia îi mulţumi pentru purtarea de grijă.

Sfântul stareţ Cornelie (pomenit la 20 februarie/3 martie) văzu darurile Domnului din tânărul frate, pentru care îl povăţui cu multă şi părintească purtare de grijă, iar în scut timp îl îmbrăcă în haina monahală dându-i numele Chiril. Tânărul monah de numai 15 ani îi uimea pe fraţi cu râvna nevoinţelor sale, cu postirea, rugăciunea şi ascultarea desăvârşită. Zi şi noapte citea cuvântul Domnului.

Părinţii săi au crezut că fiul lor a murit, insă din mila lui Dumnezeu întâlniră un părinte de la mănăstirea sfântului Cornelie care le vestiră că fiul lor luase îngerescul chip. Umplându-i-se inima de bucurie, mama sa primi încuviinţarea bărbatului său de a lăsa mănăstirii partea ei de moştenire şi a merge la mănăstire unde îmbrăcă haina monahală cu numele Elena, curând plecând în pace la cele veşnice.

Tatăl sfântului veni la mănăstirea fiului său, iar sfântul stareţ Cornelie îi ceru sfântului Chiril să vorbească cu dânsul. Tulburat, însă dorind să fie ascultător în toate, îl întâlni pe tatăl său şi căzu la picioarele acestuia, cerându-şi iertare pentru că a plecat de acasă fără a le da de veste. Tatăl îl iertă şi se hotărî să rămână şi el în mănăstirea în care se afla fiul său, primind îngerescul chip cu numele Varsanufie şi fiind dat spre povăţuire chiar fiului său, plecând la cele veşnice trei ani mai târziu.

Sfântul Chiril dorea în inima sa să cutreie pământul rusesc pentru a se închina în sfintele biserici şi a afla un loc pustiu şi liniştit.

Odată, în vremea rugăciunii, sfântul Chiril văzu în văzduh o lumină care îi arătă încotro trebuia să se îndrepte. Cu binecuvântarea stareţului, porni pe cale ajungând la mănăstirea Tikhvin, unde petrecu trei zile şi trei nopţi în rugăciune dinaintea icoanei Maicii Domnului făcătoare de minuni. Maica Domnului îi apăru în vis spunându-i:

– Robul meu Chiril, slujitor al Sfintei Treimi, mergi la răsărit de Lacul Alb, iar Fiul meu îţi va arăta locul unde îţi vei odihni bătrâneţile.

Sfântul porni spre Lacul Alb, vărsând lacrimi de bucurie pentru purtarea de grijă a Preacuratei Maici a Domnului. Pe lac, află o insulă pe care văzu înălţându-se un stâlp de foc până la cer. Acolo, sub un molid bătrân, îşi ridică două chilii, una pentru sine, iar celalaltă pentru fraţii care vor veni la dânsul.  De asemenea, ridică o biserică închinată Învierii Domnului, iar alta Maicii Domnului Îndrumătoarea (Odighitria). Aici pătimi multe ispite de la diavoli, însă pe toate le birui prin răbdare şi rugăciune.

Vestea despre dânsul se răspândi şi curând veniră fraţi dorind a se nevoi în acel loc liniştit sub povăţuirea sa.

Dumnezeu îl învrednici de darul înainte vederii şi al tămăduirii, mulţi primind vindecare prin rugăciunile sale.

Simţindu-şi aproape plecarea din lumea aceasta, sfântul Chiril chemă pe fraţi. Vărsând lacrimi de umilinţă, sfântul Chiril le dădu ultimele poveţe fraţilor, până când glasul i se stinse. După tăcere îndelungată, dintr-o dată strigă:

– Plec la viaţa veşnică, însă vă încredinţez pe voi lui Dumnezeu şi Harului Său, să vă acopere. Însă vă rog să nu lăsaţi nici o mică parte din postire şi rugăciune, păziţi-vă de ispitele vrăjmaşului, iar mila Domnului nu va trece cu vederea smerenia voastră.

Spunând acestea, sfântul părinte dădu sărutarea din urmă fraţilor, se împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului, se însemnă cu sfânta cruce şi spunând „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!” îşi dădu sufletul în mâinile Domnului la 4 februarie 1523.

Pomenirea sa se face la 4/17 februarie (ziua fericitei sale adormiri, 1523) şi la 7/20 noiembrie (aflarea moaştelor sale, 1649).

Sfântul Mucenic Metodie, episcop de Petropavlovsk (1921)

e9e20177-818e-4bf7-9b1d-26ea8639c7f7

Sfântul Mucenic Gheorghe Vsevolodovici, mare cneaz al Vladimirului (Rusia) (1238)

8a7bf8f6-f74d-4d2f-adb9-abfd18dff5cc

Acesta se născu în anul 1189, fiind fiul marelui cneaz Vsevolod, zis  „Cuibul cel mare”, al cărui scaun îl moşteni în anul 1212. Se distinse prin iscusinţa militară, smerenia şi cucernicia sa. Având multă evlavie pentru locaşurile Domnului, citori Mănăstirea Nijni Novgorod.

În anul 1237, când hoarda tătară a lui Batu ajunse pe pământul rus, cneazul Gheorghe pentru a-şi cruţa fiii părăsi oraşul mergând în nord pentru a se uni pe alţi cneji.

La 4 martie 1238, purtă sângeroasa luptă de pe râul Sita împotriva tătarilor. Chiar înaintea bătăliei, cneazul Gheorghe primi vestea că tătarii ocupaseră capitala Vladimirului, iar fiii săi fură ucişi. Cuprins de tristeţe adâncă, se rugă lui Dumnezeu să fie învrenicit de martiriu pentru dreapta credinţă şi pentru poporul bine credincios. Iar Dumnezeu ascultă rugăciunea robului Său, căci în luptă primi cununa martiriului prin tăierea capului.

După sfârşirea bătăliei, episcopul Rostovului Chiril al II-lea, trecând pe câmpul de luptă, află trupul marelui cneaz şi îl luă cu multă cinste la Rostov. Doi ani mai târziu trupul său fu mutat în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Vladimir.

În anul 1645, fiind aflat trupul sfâtului Gheorghe necuprins de stricăciune răspândind bună mireasmă, fu proslăvit cu sfinţii. Iar în vremea patriarhului Iosif moaştele fură mutate într-o raclă de argint. De-a lungul veacurilor, sfântul Gheorghe umplu inimile credincioşilor de mângâiere, izbăvindu-i din necazuri şi nevoi.

Sfântul Nou Mucenic Iosif din Alep (Siria) (1686)

49bfc4a9-f6ba-4908-a137-f38843de24ac

Sfântul Iosif era un tânăr din cetatea Alepului, Siria, care trăia smerit în toată buna petrecere şi evlavie. Acesta din răutate a fost învinuit pe nedrept de către unii musulmani din cetatea sa că doreşte să se convertească la credinţa musulmană. Văzând statornicia împotrivirii sale, l-au bătut şi l-au dus la cadiu care se străduia să îl ademenească a se lepăda de dreapta credinţă, însă sfântul Iosif îi răspunse:

– Vai de credinţa voastră – şi mai îndemnaţi şi pe alţii să o primească! O, bieţi nenorociţi! Unde aţi găsit o credinţă, ca să o luaţi de bună? Nefericite făpturi, nici măcar nu ştiţi când trebuie să postiţi de Ramadan. Aşteptaţi să vedeţi luna şi abia apoi începeţi postul, ca să nu zic îmbuibarea. Staţi toată noaptea şi postiţi până se face dimineaţă, apoi vă culcaţi şi dormiţi toată ziua ca morţii în morminte. Iar când vă sculaţi, aşteptaţi să vedeţi când apune soarele ca să puteţi să începeţi să mâncaţi din nou. Voi vă uitaţi la lună ca să hotărâţi când începe Ramadanul vostru, iar dacă e înnorat, unii dintre voi ţin Ramadanul mai devreme iar alţii mai târziu. Pentru aceea toate neamurile vă batjocoresc şi râd de voi. Asta este deci credinţa voastră, şi voi îmi spuneţi să cred în ea? Ce să mai zic de celelalte credinţe ale voastre, care sunt basme şi urâciuni? Spuneţi că Dumnezeul vostru mănâncă şi bea, iar în Raiul pe care voi l-aţi născocit vă veţi desfăta cu şi mai multă mâncare, băutură şi desfrânare decât săvârşiţi acum!

Acestea şi multe altele spuse sfântul Iosif, iar cadiul înfuriat l-a osândit îndată poruncind să i se taie capul.

Astfel sfântul Iosif şi-a dat viaţa din dragoste pentru dreapta credinţă în Alep, la 4 februarie 1686.

Sfântul Iosif din Alep este cinstit cu multă evlavie de părinţii din Sfântul Munte Athos

Sfântul Nou Mucenic Nicolae (Kandaurov) (Rusia) (1938)

84e2ae17-797b-472c-84ad-f289aa2cf5d1

Cuvioșii Avramie și Coprie de Pecenga, Vologda (Rusia) (XV)

Cuvioșii Avramie și Coprie de Pecenga au întemeiat în anul 1492 Mănăstirea din pustiul pe râul Pecenga, în regiunea Griazovețk, la 21 verste de Vologda. Multe necazuri și munci au suferit aceștia pentru ca, fără mijloace deosebite și într-un loc pustiu, să construiască o mănăstire și să îi dea toate cele de trebuință. Acești smeriți nevoitori nu s-au scutit pe sine ci s-au nevoit cu străduință pentru Domnul, până la sfârșitul vieții lor.

Rugăciunea de vineri

Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul cel dulce al sufletului meu, în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sânt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe.
Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţa şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne ca de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta.
Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neînsufleţite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos, cum te-a cunoscut tâlharul cel credincios şi pocăit, şi ţi s-a plecat, de l-ai pus în rai. Dă-mi, Doamne, şi mie, tâlharului celui rău, Darul Tău, precum atunci l-ai dat aceluia şi-mi iartă păcatele, pentru Sfintele Tale Patimi, şi cu bună întoarcere şi căinţă mă aşează împreună cu el în rai, ca un Dumnezeu şi Ziditor ce-mi eşti.
Mă închin Crucii Tale, Hristoase, şi pentru iubirea Ta către noi, zic către dânsa: Bucură-te, cinstită Cruce a lui Hristos, pe care ridicat şi pironit fiind Domnul, a mântuit lumea!
Bucură-te, pom binecuvântat, pentru că tu ai ţinut rodul vieţii, care ne-a mântuit de moartea păcatului. Bucură-te, drugul cel tare, care ai sfărâmat uşile iadului.
Bucură-te, cheie împărătească, ce ai deschis uşa raiului.
O, Hristoase al meu răstignit, câte ai pătimit pentru noi! Câte răni, câte scuipări şi câtă ocară ai răbdat pentru păcatele noastre şi pentru a ne da încă pildă de adevărată răbdare în suferinţele şi necazurile vieţii acesteia!
Si fiindcă acestea ni le trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre, ca să ne îndreptăm şi să ne apropiem de El, şi aşa, numai spre folosul nostru ne pedepseşte în această viaţă. De aceea, rogu-mă Ţie, Stăpâne, ca la necazurile, ispitele şi durerile câte ar veni asupra mea, să-mi înmulţeşti împreună şi răbdarea, puterea şi mulţumirea, căci cunosc, că neputincios sânt de nu mă vei întări; orb de nu mă vei lumina; legat de nu mă vei dezlega; fricos de nu mă vei face îndrăzneţ; pierdut de nu mă vei cerca; sclav de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi Dumnezeiasca Ta putere şi cu Darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin şi o măresc, acum, şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

*

Atentie mare sa nu va pacaleasca stilistii !

Sa nu cadeti cumva in ratacirea stilistilor care umbla disperati acum dupa noi adepti ai sectei lor !!!  Mai multe amanunte mai jos :

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2016/12/17/atentie-mare-sa-nu-cadeti-in-ratacirea-stilista/

IMPORTANT DE STIUT :

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/12/important-de-stiut-hotarirea-sfintului-sinod-de-la-20-noiembrie-1583-catre-toti-crestinii-adevarati-madulare-ale-sfintei-catholice-universale-si-apostolesti-biserici-de-rasarit-a-lui-hristos-di/

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/07/7-ianuarie-craciunul-pe-stil-vechi-sau-sf-ioan-pe-stil-nou-cum-e-mai-corect/

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/23/cine-trebuie-sa-faca-pogoraminte-la-pacate-oamenii-sau-dumnezeu-sau-unde-duc-pogoramintele-oamenilor-care-spun-ca-au-discernamant-duhovnicesc-in-privinta-asculta/

 

 

Advertisements