Sfântul Apostol Timotei, unul din cei 70 (96)
1360784794718BNMIJSBMAQWM0VZ0Aceasta a fost din cetatea Listra, si din tara Licaoniei (Asia Mica), tragandu-se din tata grec si din mama evreica. Eunice cu numele, binecredincioasa, ca si mama ei Loida, si, a fost ucenic iubit al marelui Pavel Apostolul (51-68).
Pomenind de acest ucenic al sau, Sfantul Pavel scrie ca Timotei cunostea Sfintele Scripturi din pruncie si ca se bucura de un nume bun intre crestinii din tara lui. Aceste bunatati si alte daruri de inima, de minte si de zel neobosit, au indemnat pe fericitul Pavel sa ia aminte si sa-l ia pe Timotei ca tovaras de lucru apostolesc, tot timpul vietii sale, scoala si slujire in care fericitul Timotei s-a dovedit tototdata si un adevarat om al lui Dumnezeu, dar si un iubit fiu duhovnicesc si apostol, ucenic al marelui Apostol.
Deci, a insotit pe Pavel, propovaduind impreuna cu el pe Hristos, in Efes, in Corint, in Macedonia, in Atena, la Roma, la Ierusalim, in Spania si in alte multe locuri si a avut partea fericita sa fie inchis, pentru Domnul nostru Hristos, marturisind credinta in fata unui mare numar de martori. A fost hirotonit episcop de Efes, de Sfantul Pavel, la intoarcerea acestuia de la Roma, catre anul 64 si, ramanand in Efes, i s-a incredintat si grija bisericilor din Asia, macar ca era inca tanar si nedeprins la carmuirea Bisericii lui Dumnezeu. Drept aceea, s-a invrednicit a i se scrie doua epistole, una din Macedonia, alta din Roma, unde Pavel era inchis a doua oara, epistole din care se vede cat era de iubit si indrumat de marele sau dascal, epistole care se pot citi si astazi in sirul Epistolelor pastorale din Noul Testament: “Adu-ti aminte si inflacareaza darul lui Dumnezeu, care este intru tine, prin punerea mainilor mele”, ii spune el indeosebi. In cea de a doua epistola, mai ales, Pavel, presimtind ca i se apropie sfarsitul, ii marturisi lui Timotei dorinta lui de a-l vedea la Roma, inainte de a muri.
Si a pastorit acest fericit Timotei, ca episcop, marea cetate a Efesului, inainte si in vremea surghiunirii Sfantului Evanghelist Ioan, in insula Patmos. Si asa, implinindu-si cu vrednicie lupta cea buna a sa, bine si nestirbita pazind, adica vistieria credintei si a vietii crestine si hirotonind multi urmasi, diaconi, presviteri si episcopi, Bisericii lui Dumnezeu. Sfantul Apostol Timotei s-a mutat la Domnul, fiind ucis cu pietre si cu pari la sarbatoare barbara din Efes, Catagrion numita, in anul 97, in zilele imparatului Nerva-Traian. Iar sfintele lui moaste au fost aduse la Constantinopol si asezate in biserica Sfintilor Apostoli, din porunca imparatului Constantiu, fiul marelui Constantin, la anul 356.

Sfântul Mucenic Anastasie Persul (628)

931ec920-b6ac-4414-bd8d-39ea94f3d37aMăritul mucenic Anastasie era de fel din Persia, şi a trăit pe timpul lui Hosroe, împăratul perşilor şi al lui Heraclie, împăratul romanilor, care a împărăţit vitejeşte şi creştineşte între anii: 610 şi 641.
Anastasie se născuse în ţinutul Razih, în satul Nuni. La început se numea Magundat, fiind fiul vrăjitorului Vav, de la care a învăţat meşteşugul vrăjitoriei, mai înainte de a intra în ceata ostăşească a tiranilor. Perşii, prădând Ierusalimul, au luat mulţi robi, precum şi cinstitul lemn al făcătoarei de viaţă Cruci, pe care Domnul nostru Iisus Hristos a suferit pătimirea în trup. Pentru minunile făcute de sfânta Cruce în Persia, se dusese vestea că Dumnezeul creştinilor a venit acolo. Iar Magundat fiind biruit de dorul lui Dumnezeu, încerca cu multă osârdie să afle ce este cu sfânta Cruce. Şi aflând de la un creştin toată iconomia dumnezeiască a Crucii, a crezut în Hristos şi a dorit să se facă următor patimilor Lui. S-a dus apoi la Calcedon de unde aflând de înfrângerea perşilor de către Heraclie împăratul, a plecat la Ierapole, unde găzduind la un argintar, lucră împreună cu el meşteşugul argintăriei. De aici s-a dus la Ierusalim unde s-a botezat, fiind numit Anastasie. După aceea a intrat în mănăstirea sfântului Sava, unde a luat schima monahilor. Înaintând pe calea cea bună a virtuţilor, citea Sfintele Cărţi, învăţa pe de rost Psaltirea şi dorea cu ardoare să-şi sfârşească viaţa prin suferinţe muceniceşti şi prin sânge. Zugrăvelile de pe pereţii bisericilor cu chipurile sfinţilor şi vieţile lor scrise în cărţi îi aprindeau dorul să le urmeze pilda vieţii. Pentru aceasta a avut şi un vis, în care i s-a arătat un pahar de aur plin de vin pe care l-a băut, socotind că acesta era semnul că dorinţa lui de a mărturisi pe Hristos se va împlini. De aceea, după ce s-a împărtăşit cu dumnezeieştile Taine, a ieşit din mănăstire şi s-a dus în Cezareea Palestinei, unde întâlnindu-se cu nişte vrăjitori şi batjocorind faptele lor, a fost prins de ei şi dus la Marzavanas, stăpânul lor. Acesta l-a pus să care pietre, iar mulţi îl batjocoreau, smulgându-i barba şi bătându-l foarte rău. Mărturisind pe Hristos înaintea lui Hosroe, împăratul perşilor, şi neprimind să se întoarcă la legea lor persană a fost multă vreme chinuit şi în cele din urmă i s-a tăiat capul.

Sfântul Macarie de la Jabin, Făcătorul de minuni (Belev/Belevski) (1623)

b43f65ec-b92f-4ba8-a056-fb7d89e72a3e

Sfântul Macarie de la Jabin, Făcătorul de minuni, s-a născut în anul 1539. Din tinerețe a fost tuns întru monahism, luând numele de Onufrie. În anul 1585 a ctitorit mănăstirea de la Jabin, pe malul râului Oka, în apropiere de orașul Belev, cu hramul Intrării Maicii Domnului în Templu. În anul 1615, Mănăstirea a fost distrusă în întregime de soldații poloni conduși de Lisovski. Cuviosul Macarie a strâns obștea împrăștiată și a început reconstrucția mănăstirii: în locul bisericii de lemn a construit una de piatră, cu clopotniță la intrare.

Cuviosul Macarie și-a petrecut viața în austere lupte monahicești, răbdând frigul, arșița, foamea și setea, după cum relatează izvoarele. Adeseori se retrăgea adânc în pădure, rugându-se în singurătate.

Odată, pe când mergea pe o cărare, prin pădure, a auzit un geamăt. În apropiere, la rădăcina unui copac, a dat peste un soldat polonez ce se pierduse de tovarășii lui. Cu o voce slabă, acel inamic, poate chiar unul dintre cei care distruseseră mănăstirea, i-a cerut apă de băut. Plin de milă și dragoste, a lovit cu bastonul în pământ, de unde a țâșnit un izvor cu apă, din care i-a dat muribundului să bea.

După ce viața în mănăstire și-a reluat cursul firesc, egumenul a lăsat  în locul său pe unul dintre ucenici, retrăgându-se în singurătate pe marginea unuia dintre afluenții râului Jabinka și luând schima mare, cu numele Macarie.

Strădaniile ascetice ale Sfântului Macarie au rămas ascunse nu numai de lume, ci și de obștea mănăstirii. La vârsta de 84 de ani, în ziua de 22 ianuarie, fericitul Macarie s-a săvârșit din viață, fiind îngropat la poarta mănăstirii, unde mai târziu a fost ridicat un paraclis în cinstea sa.

Descrierile iconografice au păstrat chipul Sfântului Macarie în ultimii săi ani de viață: avea părul argintiu, barba scurtă, iar schima o purta peste rasă. La sfârșitul veacului al XVII-lea, începutul celui de-al XVIII-lea era deja cinstit ca sfânt. Sfintele sale moaște au rămas descoperite până în anul 1721, când au fost așezate într-o criptă.

În decursul veacului al XVIII-lea, mănăstirea de la Jabin s-a pustiit. Faptele și minunile Sfântului Macarie au fost uitate într-o așa mare măsură, încât în anul 1816, atunci când s-a construit Paraclisul Sfântului Nicolae și au fost redescoperite sfintele moaște nestricate ale Cuviosului Macarie, nu s-a mai știut ale cui sunt. Cel care a readus cinstirea Cuviosului Macarie a fost egumenul Iona de la Jabin, fost monah la Optina, în anul 1888.

În anul 1889 a fost construit paraclisul de la mormântul Cuviosului, iar Egumenul Iona a hotărât dezgroparea sfintelor moaște, dar Cuvioasul Macarie s-a arătat tuturor celor prezenți și le-a cerut să nu facă ceea ce hotărâseră.

Cuviosul Macarie este prăznuit în zilele de 22 ianuarie/4 februarie și 22 septembrie/5 octombrie.

Sfinții Mucenici Manuil, Gheorghe, Petru, Leon, Sioniu, Gavril, Ioan, Parod şi alţi 377 mucenici (817)

Aceşti sfinţi mucenici, care se trăgeau din felurite locuri şi eparhii, erau locuitori ai Adrianopolei. Iar bulgarii cei necunoscători şi nemulţumitori au venit să pună stăpânire pe greci. Şi robind pe traci şi pe macedoneni, s-au îndreptat spre împărăteasa cetăţilor şi ajungând la Adrianopol au cucerit cetatea aceasta după trei zile de lupte, în anul 814. Atunci la Bizanţ împărăţea răucredinciosul Leon Armeanul, cel ce lupta împotriva sfintelor icoane; iar în fruntea bulgarilor se găsea Crum. Acesta, punând stăpânire pe Adrianopol, a gonit din cetate patru mii de creştini, împreună cu episcopul pe care l-a trântit la pământ şi l-a călcat cu picioarele pe grumaji. După moartea lui Crum a urmat Ducum şi apoi Diteng, un om crud şi neomenos. Acesta spintecând în două pe marele episcop Manuil al Adrianopolei şi tăindu-i mâinile din umeri l-a aruncat spre mâncare câinilor. Dar pentru sălbăticia lui, fiind pedepsit de Dumnezeu cu orbirea, a fost ucis de ai săi. Urmaşul său cu numele Murtag, a omorât pe toţi creştinii care n-au vrut să se lepede de Hristos: pe unii punându-i în lanţuri şi supunându-i la chinuri, iar pe alţii chinuindu-i în tot felul. Pe episcopul Develtului, Gheorghe, şi pe episcopul Petru, mai întâi i-au zdrobit fără milă cu toiegele, apoi le-a tăiat capetele. Asemenea şi pe ceilalţi, trei sute şaptezeci şi şapte la număr, i-a omorât cu sabia. A tăiat capetele lui Ioan şi lui Leon, care erau ostaşi creştini, iar sfântului Leon eunucul, episcopul Niceii, i-a spintecat pântecele cu sabia. Lui Gavril şi lui Sioniu le-a tăiat capetele cu cuţitul. Pe Parod, sfinţitul preot, l-a pedepsit să fie omorât cu pietre; şi pe mulţi alţi creştini i-a omorât acest sălbatic nepomenit, chinuindu-i cu felurite osânde. Dar nu numai Murtag păgânul, ci şi ceilalţi urmaşi ai lui, stăpânitori ai bulgarilor, au omorât pe creştini după ce i-au chinuit în tot felul.

Sfântul Sfințit Mucenic Anastasie diaconul din Lavra Peșterilor din Kiev, Peșterile din Apropiere (XII)

342d8036-04fa-4e0a-bdb0-efa5544b08e7

Cuviosul Mucenic Anastasie, diaconul de la Pecersca, s-a nevoit în Peșterile din Apropiere, în secolul XII. Ieromonahul Atanasie Calnofiiski (din Calnope) îl numește frate al cuviosului Tit Prezbiterul (adormit nu mai devreme de 1190 și pomenit pe 27 februarie/12 martie). În viețile sfinților el este numit Diaconul. În slujba Soborului Părinților din Peșterile din Apropiere se spune despre Cuviosul Mucenic Atanasie cum că avea o asemenea îndrăzneală spre Domnul, încât primea de la El orice ar fi cerut. Pomenirea lui se săvârșește de asemenea pe 28 septembrie și în săptămâna a 2-a din Postul Mare.

 

Rugaciunea de sambata

Doamne lisuse Hristoase, Judecătorul meu Prea drept! Cunosc că păcatele mele sânt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în rai.
Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alungă întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca sa mă bucur de Faţa Ta. Aşa Doamne, primeşte umilita mea rugăciune ca o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, care a treia zi Te-au văzut înviat din morţi şi la înălţarea Ta Te-a văzut suindu-Te de la pământ la cer, însoţit de Sfinţii Tăi Îngeri.
Îndură-Te, Doamne, şi de cei vii şi de cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi, către care zic şi eu, nevrednicul: O, fericiţi servitori ai lui Dumnezeu! Nu încetaţi a vă ruga Lui, ziua şi noaptea pentru noi, nevrednicii, care pururea greşim cu atâtea nenumărate păcate! Mijlociţi pentru noi Darul şi ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu ştim a-l cere după cuviinţă.
Nu încetaţi a vă ruga, pentru că prin rugăciunile voastre, păcătoşii să câştige iertare, săracii ajutorul, întristaţii mângâiere, bolnavii sănătate, cei slabi la minte înţelepciune, cei tulburaţi linişte, cei asupriţi ocrotire, şi toţi împreună Darul lui Dumnezeu, spre folosul cel sufletesc, în mărirea lui Dumnezeu Celui în Treime lăudat, Căruia i se cuvine cinste şi închinăciune în veci. Amin.

*

Atentie mare sa nu va pacaleasca stilistii !

Sa nu cadeti cumva in ratacirea stilistilor care umbla disperati acum dupa noi adepti ai sectei lor !!!  Mai multe amanunte mai jos :

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2016/12/17/atentie-mare-sa-nu-cadeti-in-ratacirea-stilista/

IMPORTANT DE STIUT :

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/12/important-de-stiut-hotarirea-sfintului-sinod-de-la-20-noiembrie-1583-catre-toti-crestinii-adevarati-madulare-ale-sfintei-catholice-universale-si-apostolesti-biserici-de-rasarit-a-lui-hristos-di/

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/07/7-ianuarie-craciunul-pe-stil-vechi-sau-sf-ioan-pe-stil-nou-cum-e-mai-corect/

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/23/cine-trebuie-sa-faca-pogoraminte-la-pacate-oamenii-sau-dumnezeu-sau-unde-duc-pogoramintele-oamenilor-care-spun-ca-au-discernamant-duhovnicesc-in-privinta-asculta/

 

Advertisements