Cuviosul Eftimie cel Mare (473)

f658c758-8c38-4acb-94a4-f772b3d49285Sfîntul Eftimie s-a născut din părinţi slăviţi şi bogaţi pe la anul 377 d. Hr., în cetatea armeană a Melitenei, aproape de râul Eufrat. Era singurul copil al părinţilor lui, copil născut din rugăciunile maicii sale Dionisia, căreia i se vestise despre naşterea fiului ei prin vedenii cereşti. Eftimie a dus o viaţă ascetică încă din copilărie, mai întîi aproape de cetatea sa Melitene, iar mai apoi, după ce s-a dus la Ierusalim la vîrsta de douăzeci şi nouă de ani, în pustia Faran, cea dintre Ierusalim şi Ierihon. El îşi umplea zilele şi nopţile cu rugăciunea, cu gîndirea la Dumnezeu, cu luarea aminte şi cu lucrul mîinilor. Mulţi nevoitori au început să se adune în jurul lui, printre care au fost şi sfinţi mari ca Sava cel Sfinţit, Chiriac Sihastrul, Teotict şi alţii. Prin darul lui Dumnezeu, Sfîntul Eftimie a ajuns făcător de minuni. El alunga demonii, vindeca pe cei greu bolnavi, scotea apă din pustiu, înmulţea pîinile şi prorocea. El îi învăţa pe monahi dragostea de muncă, zicînd:

„Dacă nu din munca voastră vă mîncaţi pîinea, să cunoaşteţi că ostenelile altora mîncaţi”.

Cînd unii monahi mai tineri voiau să postească mai mult decît alţii, el nu-i lăsa, ci le poruncea să vină la masa de obşte că să nu cadă în mîndrie. El mai spunea că nu-i foloseşte deloc monahului să meargă din loc în loc, ci zicea:

„Pomul răsădit şi apoi scos şi răsădit mereu nu aduce roadă. Cine vrea fapte bune să aducă trebuie să stea locului”.

Despre dragoste, zicea:

„Ce este sarea în bucate, aceea este dragostea între celelalte virtuţi”.

În prima săptămînă din Sfîntul şi Marele Post el ieşea în pustie şi rămînea acolo în singurătate, tăcere şi rugăciune pînă la Praznicul Sfintei Învieri. Încă din timpul vieţii lui, aproape de peştera unde locuia, s-a zidit Lavra [o mînăstire foarte mare], care în veacurile următoare s-a umplut de monahi precum stupul de albine. Porunca lui pe patul de moarte a fost aceea ca Lavra să păzească întotdeauna primirea de străini şi porţile mînăstirii să nu le fie niciodată închise. El a murit în vîrstă de nouăzeci şi şapte de ani. La înmormîntarea lui a fost şi Patriarhul Ierusalimului, care a aşteptat toată ziua pînă cînd mulţimile de pelerini au dat ultima sărutare Sfîntului şi de-abia seara a putut să slujească slujba înmormîntării. La şapte zile după fericita sa adormire, Eftimie s-a înfăţişat plin de bucurie şi de lumină cerească ucenicului său Domentian, care a văzut că bătrînul său cu adevărat fiu al Luminii este. Sfîntul Eftimie s-a săvîrşit la anul 473 după Hristos.

Sfinții Mucenici In, Pin și Rim (I-II)

cc144417-16ad-4cc9-8864-ada830e6597f

Aceşti trei sfinţi mucenici, de neamul lor dintr-o ţară de la miazănoapte, fiind prinşi de barbarii închinători la idoli, au fost duşi la stăpânitorul locului, care, văzând că mucenicii mărturisesc pe Hristos, i-a osândit să piară prin îngheţare. Deci sfinţii au fost legaţi de nişte stâlpi, înfipţi în apa unui râu. Şi era iarnă. Apa a îngheţat ajungând nemişcătoare ca şi trupurile nemişcate ale sfinţilor. În acest chip şi-au sfârşit viaţa şi şi-au dat sufletele lor fericite în mâinile lui Dumnezeu.

 

Sfinții Mucenici Vas, Eusebie, Eutihie și Vasilid (303)

f3d5d3d7-8df2-409d-8f9d-67e44e5eaf7fAceşti sfinţi mucenici, au trăit pe vremea împăratului Diocleţian. Ei erau plini de bogăţie şi membri ai senatului. Au crezut în Hristos şi au primit botezul, atunci când au văzut pe episcopul Teopemt, cum răbda chinuri şi cum făcea minuni cu puterea lui Hristos. De aceea, fiind aduşi în faţa împăratului, li s-au luat mai întâi brâiele, apoi au primit tot felul de chinuri de moarte. Sfântul Vas a fost băgat într-o groapă până la mijloc, i s-au tăiat mâinile şi măcelarindu-i-se tot trupul şi-a dat duhul. Sfântul Eusebiu a fost spânzurat cu capul în jos şi tăiat în bucăţi cu securea. Sfântul Eutihie a fost întins pe patru pari până ce s-a rupt în trei bucăţi. Sfântului Vasilid i-au spintecat pântecele cu un cuţit. Şi aşa au primit cununa muceniciei.

Sfântul Cuvios Eftimie schimnicul de la Lavra Peșterilor (Pecerska) din Kiev, (Ucraina) în Peșterile din Depărtare (XIV)

5d333895-edc1-498e-9f98-c8d08af8f68c

Acest sfânt părinte şi-a pus rânduială petrecerea în tăcere, nedeschizându-şi gura sa decât la dumnezeieştile slujbe şi pentru rugăciune. Se hrănea numai cu ierburi. Pomenirea sa se face şi în ziua de 28 august/10 septembrie şi în a doua duminică a Postului Mare.

 

 

 

Sfântul Lavrentie Zăvorâtul de la Lavra Peșterilor (Pecerska) din Kiev (Ucraina) (XIII-XIV)

0494f28f-2a84-4408-918b-46a9572031b8

Acesta, mânat de dorul unei vieţuiri înalte, părăsi lumea şi îşi îndreptă paşii spre Lavra Peşterilor cu gândul de a se învrednici să petreacă în zăvorâre, însă nefiind primit de cuvioşii Isaachie şi Nichita, la îndemnul acestora, merse la mănăstirea sfântului Dimitrie şi acolo începu să se nevoiască în zăvorâre. Pentru buna sa petrecere primi darul vindecării bolilor şi al izgornirii duhurilor viclene.

Mai târziu, veni la Pecerska unde se nevoi mulţi ani. La vârsta bătrâneţii sale, adormi cu pace, iar trupul său fu aşezat în peştera în care se odihnesc şi ceilalţi călugări, unde se găseşte şi astăzi necuprins de stricăciune şi de mir izvorâtor.

Sfântul Cuvios Eftimie, întemeietorul Mânăstirii Sianjemsk, Vologda (Rusia) (apr. 1465)

fe945711-7f81-4b04-9756-3fcb287cb148

Cuviosul Eftimie de Sianjemsk, Vologda s-a născut în Vologda iar tunderea în monahism a primit-o în mănăstirea Spas-Kamen, de la lacul Kubenskoe. Pentru un timp, a viețuit într-o chilie însingurată lângă râul Kubena, iar apoi i-a lăsat locul său cuviosului Alexandr de Kușt și a trecut la Sianjem, unde a ctitorit mănăstirea Înălțării Domnului și a devenit egumenul ei.

Cuviosul a trecut la Domnul în jurul anului 1465, lăsându-l ca urmaș duhovnicesc pe ucenicul său, cuviosul Hariton (ce se prăznuiește pe 28 septembrie). Povestirea despre arătarea moaștelor sale a fost scrisă în secolul XVI de către episcopul de Vologda, Ioasaf, cunoscut aghiograf al timpului său.

Fericitul Petru Vameşul (VI)

Pe timpul împăratului Iustinian, lui Petru acesta care era patrician, i s-a încredinţat toată ocârmuirea Africii. Dar era foarte crud şi nemilostiv; pentru acesta fusese supranumit Zgârcitul. Odată, un sărac s-a apropiat de el, căutând să-i ceară milostenie; dar el apucând o pâine, (că tocmai atunci brutarul îi aducea pâinile gătite pentru el) a aruncat cu ea după sărac, ca şi cum ar fi aruncat cu o piatră. Dar nici n-au trecut două zile că s-a îmbolnăvit greu şi în timpul bolii i s-a părut că vede o balanţă; de partea stângă a balanţei se aflau nişte bărbaţi întunecaţi la chip, care puneau în taler faptele lui cele rele, iar de partea dreaptă erau nişte bărbaţi îmbrăcaţi în haine albe şi minunaţi la faţă, care nu găseau ce să pună în taler ca să se cumpănească, decât pâinea ce o aruncase cu mânie săracului. Acestea văzându-le Petru, şi-a venit în simţiri şi după ce s-a sculat din boală a împărţit la săraci toată avuţia lui, ba unuia i-a dat şi haina de pe el; iar în vis a văzut pe Hristos purtând haina aceasta. Apoi fericitul s-a vândut rob la un argintar şi preţul vânzării l-a dat tot la săraci. În urmă văzând fericitul că are să fie cunoscut cine este, a căutat să fugă din casa stăpânului său şi a zis către portar care era mut şi surd: în numele lui Hristos, auzi-mă şi-mi deschide poarta. Şi minune, surdo-mutul a început să audă şi să vorbească. Deci, deschizându-i-se, a fugit, ducându-se la Ierusalim şi de acolo la Constantinopol, unde a şi adormit în Domnul. A fost îngropat în casa lui, în locul numit al Boului.

Rugăciunea de joi

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut! Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: ‘Luaţi, mâncaţi şi beţi, că acestea sânt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.’ Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăţesti împreună cu El în veci, ca Unul-Născut Fiul Său preaiubit.
Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele. Darul Tau cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curăţească inima şi sufletul meu, ca aşa, cu vrednicie, cu curăţie şi cu umilinţă să mă împărtăşesc cu Sfintele Tale Taine, acum şi în timpul morţii mele, iar în ora despărţirii mele, cu bucurie să se suie sufletul meu la Tine, fără de nici o frică, întrebare sau împiedicare să trec vămile văzduhului, intrând în mărirea Ta cea cerească. Ajută-mi, Doamne, ca să Te măresc în veci, să mă închin Numelui Tău Celui Sfânt. Amin.

*

Atentie mare sa nu va pacaleasca stilistii !

Sa nu cadeti cumva in ratacirea stilistilor care umbla disperati acum dupa noi adepti ai sectei lor !!!  Mai multe amanunte mai jos :

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2016/12/17/atentie-mare-sa-nu-cadeti-in-ratacirea-stilista/

IMPORTANT DE STIUT :

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/12/important-de-stiut-hotarirea-sfintului-sinod-de-la-20-noiembrie-1583-catre-toti-crestinii-adevarati-madulare-ale-sfintei-catholice-universale-si-apostolesti-biserici-de-rasarit-a-lui-hristos-di/

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/07/7-ianuarie-craciunul-pe-stil-vechi-sau-sf-ioan-pe-stil-nou-cum-e-mai-corect/

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/23/cine-trebuie-sa-faca-pogoraminte-la-pacate-oamenii-sau-dumnezeu-sau-unde-duc-pogoramintele-oamenilor-care-spun-ca-au-discernamant-duhovnicesc-in-privinta-asculta/

Advertisements