Sfântul Ierarh Marcu, Mitropolitul Efesului (1457)

af88a8e2-e6bd-411b-a50c-ff7b545b233b

Sfantul Marcu este cunoscut prin marele său curaj cu care a apărat ortodoxia la Sinodul de la Florenţa (1439 d. Hr.), în ciuda opoziţiei împăratului şi Papei. El a adormit cu pace la anul 1452. Pe patul de moarte, Marcu 1-a rugat cu lacrimi pe Grigorie, ucenicul său, care mai tîrziu avea să fie strălucitul Patriarh Ghenadie, să se păzească de capcanele Apusului şi să apere pînă la capăt ortodoxia.

 

 

 

 

 

 

Sfântul Cuvios Macarie cel Mare din Egipt (390-391)

1360784486757VUCE2J2UELK31ZINSfântul Macarie Egipteanul s-a născut şi a crescut pentru viaţa pustnicească. Din fragedă copilărie îndeletnicindu-se cu fapta bună şi iubind viaţa virtuoasă şi împodobindu-se cu ea, a ajuns locaş dumnezeiesc al Duhului. A dobândit atâta răbdare în ostenelile lui pentru fapta bună, încât a primit puterea să gonească duhurile necurate. El avea deopotrivă şi darul înţelegerii; spunea mai dinainte ce avea să se întâmple şi era făcător de minuni. Pentru toate acestea după rugămintea îndelungată a arhiereului de atunci, a primit preoţia, căci arhiereul a hotărât să nu stea ascunsă făclia sub obroc, ci a căutat să-şi sfinţească mâna, prin atingerea de el. După sfinţire Macarie s-a dedat la nevoinţe şi mai grele: a făcut o hrubă pe sub pământ, care începând de la chilia lui, se întindea pe o lungime de o jumătate de stadiu, şi la capătul hrubei şi-a săpat cu mâinile lui o peşteră. Când veneau mulţi oameni să-l cerceteze, el intra în hrubă şi se ascundea în peşteră şi nimeni nu-l afla. Cât despre mâncare şi băutură, este de prisos să mai vorbim, de vreme ce trupul prin înfrânarea cea desăvârşită şi dumnezeiască mărturisea aceasta. Odată, venind la el un eretic, stăpânit de demonul îngâmfării şi zicând că nu există învierea morţilor, ca să-l înfrunte pe acest eretic, cuviosul a înviat pe un mort. Şi zicea cuviosul că sunt două cete de demoni; una se luptă cu oamenii prin patimi înspăimântătoare şi alta, a îngâmfării, împinge pe oameni la rătăcire. Satan rânduieşte ceata din urmă la fermecători şi la eretici. Acest sfânt a proorocit urgia Domnului asupra ucenicului său, care ascundea lucrurile săracilor şi nu se pocăia şi pentru aceasta s-a şi îmbolnăvit de lepră. Iar pe unul, care împins de demon mânca în fiecare zi câte trei coşuri de pâine, şi bea un vas mare de vin, l-a făcut să mănânce numai trei bucăţi mici de pâine. Cuviosul Macarie a văzut şi pe diavol cum îşi purta meşteşugirile şi înşelăciunile în tigvuliţe. Pe Teopempt monahul, cel înşelat de diavol, l-a îndreptat. El a auzit glas dintr-o tigvă uscată a unui preot al idolilor, care se găsea în pustiu, zicând ca prin mijlocirea rugăciunilor lui cei din chinurile iadului se uşurează puţin. A proorocit pustiirea aşezărilor călugăreşti de la Skit. Pe un mort l-a înviat, ca să spună unde a ascuns averea unor oameni şi iarăşi a poruncit de a adormit. Deci cu astfel de lucruri dumnezeieşti fiind împodobit, a părăsit viaţa la adânci bătrâneţi, trăind nouăzeci de ani.

Aflarea Moaștelor Sfântului Ierarh Sava de la Storojevo, Zvenigorod (Rusia) (1652)

e2c1a762-06d5-4883-b7fc-9f2e44ef61ad

Sfantul Sava a fost unul dintre primii ucenici ai Sfantului Serghie de Radonej, el petrecandu-si aproape toata viata in Lavra Sfanta Treime, intemeiata de duhovnicul sau. In anul 1391, trecand la cele vesnice Sfantul Serghie, conducerea lavrei a fost preluata de Cuviosul Nicon, praznuit de Biserica Ortodoxa in ziua de 17 noiembrie. Dorind a petrece in isihie, noul staret s-a retras intr-o chilie smerita, lasand conducerea manastirii in seama Sfantului Sava, care era foarte iubit de obste.

In anul 1398, printul Yuri Dimitrievici, care devenise ucenic al Sfantului Sava, din dorinta de a-l avea mai aproape de dansul, i-a cerut acestuia sa vina in localitatea Zvenigorod si sa intemeieze o manastire, pe un deal impadurit din apropiere, numit “Storojevo”. Iubitor de liniste fiind, asemenea parintelui sau, Sfantul Sava a incredintat altuia slujirea de staret si a venit in localitatea Zvenigorod, unde s-a asezat pe dealul amintit.

Pentru prima data, localitatea Zvenigorod este mentionata documentar in anul 1338. Localitatea s-a dezvoltat insa mai ales spre sfarsitul secolului al XIV-lea, cand Dimitrie Donskoy a daruit conducerea asupra acestui loc fiului sau, Yuri.

Cu ajutorul printului Yuri, pe dealul Storojevo, Sfantul Sava a ridicat o biserica de lemn inchinata Nasterii Maicii Domnului. Mai apoi, intre anii 1405-1407, cei doi vor inalta minunata Biserica Nasterea Maicii Domnului, din caramida si piatra. Aceasta biserica este un exemplar fidel al arhitecturii de Vladimir-Suzdal, avand o singura cupola, sprijinita pe patru coloane.

Manastirea inchinata Nasterii Maicii Domnului, care poarta insa numele ctitorului ei (Manastirea Sfantul Sava de Storojevo), este o manastire ortodoxa aflata astazi la o distanta de numai 40 de kilometri de Moscova, pe malul stang al raului Moskva.

Printul Yuri Dimitrievici a daruit manastirii de langa Zvenigorod multe daruri si mosii, iar pe locuitorii din Zvenigorod i-a delegat spre a fi judecati de Sfantul Cuvios Sava, exceptie facand cazurile de omor, care erau judecate de judecatorii din localitate.

In scurt timp, mai multi iubitori de nevointe s-au strans in jurul Sfantului Sava, pe dealul Storojevo. Vreme de aproape zece ani, sfantul a fost staretul noii obsti, intemeiata cu multa dragoste si cu multa rugaciune. In ultimii ani ai vietii sale, Sfantul Sava s-a retras intr-un bordei sapat in pamant, unde s-a nevoit pana in ultimul ceas. Astazi, pe locul bordeiului sfantului, se afla zidita bisericuta unui schit.

Intr-o scrisoare din anul 1539, Cuviosul Sava este numit “facator-de-minuni”. Tarul rus Alexis Mihailovici il venera pe Sfantul Sava in mod special, mergand adesea (pe jos) la manastirea acestuia. Potrivit traditiei locale, Cuviosul Sava l-a salvat pe tarul rus din furia unui urs feroce.

“Viata Sfantului Sava”, compusa in secolul al XVI-lea, marturiseste cum, pe la sfarsitul secolului al XV-lea (1480-1490), sfantul i-a aparut Cuviosului Dionisie, cel de-al patrulea egumen al manastirii de langa Zvenigorod, si i-a spus: “Dionisie! Trezeste-te si zugraveste-mi icoana!” Cand cuviosul l-a intrebat pe sfant cine este, acesta a spus: “Eu sunt Sava, ctitorul acestui loc sfant.” Deoarece nevoitorul Dionisie nu avea de unde sa-l cunoasca personal pe Sfantul Sava, acesta a mers la cuviosul Avacum, care l-a cunoscut personal pe sfant, in tineretea sa. Cand a ajuns la acesta, cuviosul a descris chipul celui care i-a aparut in vedenie, iar cuviosul Avacum l-a incredintat ca acela era Sfantul Sava. Abia dupa aceasta, cuviosul Dionisie s-a incredintat ca vedenia a fost reala si dumnezeiasca, purcezand la zugravirea sfintei icoane.

Incepand cu sfarsitul secolului al XVII-lea, manastirea de langa Zvenigorod a intrat intr-o perioada de declin. In primavara anului 1918, bolsevicii au jefuit manastirea, afectand multe dintre cladirile si patrimoniul acesteia, iar calugarii au fost alungati. Abia in anul 1985 manastirea a fost redeschisa, fiind inchinata Manastirii Danilov, din Moscova. Mai tarziu, in anul 1998, cinstitele Moaste ale Sfantului Sava de Storojevo au fost aduse inapoi, in manastirea de langa Zvenigorod.

Sfânta Muceniță Eufrasia din Nicomidia, fecioara (303)

0e4abb32-c69c-4ac5-bdf3-df91c0d1df65

Aceasta a fost din cetatea Nicomidia, în vremea împărăţiei lui Maximian (286-305) şi era de neam vestit, frumoasă la chip, cu bune obiceiuri şi credincioasă roabă a lui Hristos. Fiind prinsă de închinătorii de idoli, a fost silită să aducă jertfă diavolilor, dar nesupunîndu-se, o bătură cumplit, iar ea a răbdat cu bărbăţie; apoi a fost dată spre nelegiuire unui om barbar, care luînd-o, a dus-o în casa sa; ea neîncetat se ruga cu mintea Celui preacurat, adică Mirelui său, Domnul Hristos, ca să-i păzească fecioria.

Cînd bărbatul s-a închis cu dînsa în cămară, sfînta l-a rugat să o aştepte puţin, făgăduindu-i să-i dea o buruiană, pe care dacă o va purta cu sine, nu-l va atinge nici o armă a potrivnicilor – pentru că se zicea că este fermecătoare; iar barbarul i-a zis: “Pe urmă îmi vei da buruiana aceea”. Înţeleapta fecioară răspunse: “Nu este cu putinţă să fie smulsă buruiana aceea de către femei, ci numai de fecioare nenuntite, pentru că de nu va fi arătată de fecioară curată, apoi nimic nu lucrează”. Şi a lăsat-o barbarul pînă ce-i va arăta acea buruiană; atunci sfînta ducîndu-se în grădină şi adunînd nişte buruieni, pe care le-a găsit acolo, i le-a adus. El i-a zis: “Cum voi şti că sînt adevărate cele spuse de tine?” Ea şi-a pus buruienile pe grumajii săi şi i-a zis lui: “Ia o sabie ascuţită şi, repezind-o tare cu amîndouă mîinile, loveşte în grumajii mei cît vei putea şi, din aceasta vei vedea că nimic nu mă va vătăma sabia ta”.

El, crezînd cuvintele ei, a luat sabia şi a dus-o la capul sfintei fecioare; apoi, repezind-o tare, i-a tăiat cinstitul ei cap. Atunci, cunoscînd că a fost batjocorit de dînsa, scrîşnea din dinţi; dar ce folos, pentru că înţeleapta fecioară s-a dus curată către Mirele său Hristos, lăsînd minunat model de întreagă înţelepciune, voind mai bine să moară, decît să-şi piardă fecioria.

Sfântul Cuvios Macarie Alexandrinul (394-395)

9be3785c-ac95-4875-9239-d35702848a92Sf Macarie s-a născut în Alexandria şi la început a fost negustor de fructe. El a primit Sfîntul Botez la vîrsta de patruzeci de ani şi, de îndată ce s-a botezat, s-a şi retras în pustie să ducă viaţa nevoinţelor duhovniceşti. Mai întîi a fost ucenicul Sfîntului Antonie cel Mare împreună cu Macarie cel Mare. Apoi a ajuns stareţul Mănăstirii numite „Chilil”, dintre Nitria şi Schit. El era ceva mai tînăr decît Macarie cel Mare şi a trăit mai mult decît el, ajungînd pînă la vîrsta de o sută de ani. Chinuit de ispitirile diavolului, mai ales de dracul slavei deşarte, el s-a umilit prin cele mai aspre nevoinţe şi prin rugăciunea neîncetată, ridicîndu-şi mereu mintea la Dumnezeu. Odată un frate 1-a văzut cum umple un coş cu nisip, îl duce pînă în vîrful unui deal şi acolo îl răstoarnă. Uimit, fratele îl întrebă : „Ce faci?”, iar Macarie îi răspunse : „Îl chinui pe chinuitor”, adică pe diavolul. Sf Macarie s-a mutat în Împărăţia Cerurilor la anul 393 după Hristos.

 

Sfântul Macarie Postitorul de la Pecerska, din Peșterile din Apropiere (XII)

4c882e92-8c23-4c62-a7cb-7c3713fe1556

Cuviosul Antonie, stâlpnicul de la Martkop, din Iviria (VI)

2fd3a7c3-7a93-4d85-a88e-aa7ebd2b0027

Sfântul Cuvios Arsenie, Episcopul insulei Corfu (959)

Sfîntul Arsenie a alcătuit Slujba Sfîntului Maslu în forma în care o avem şi astăzi. El a trecut la Domnul în anul 959 d. Hr., iar sfintele sale moaşte se află în biserica catedralei din Insula Corfu.

Sfântul Teodor din Novgorod, cel Nebun pentru Hristos (1392)

Înainte de a muri acest Teodor alerga în susul şi în josul drumurilor strigînd: „Rămîneţi cu bine, căci plec la mari depărtări!”. El a adormit la anul 1392 d. Hr.

Cuviosul Macarie Romanul din Novgorod (1550)

03042c46-25a1-429f-817b-e1966a9f61d9

Sfântul părinte Macarie s-a născut la sfârşitul veacului al XV-lea într-o familie înstărită din Roma. Părinţii săi îl crescură în evlavie creştinească şi îi dădură o educaţie aleasă. Aceştia doreau pentru dânsul o carieră înaltă, însă el nu se simţea împlinit de onorurile şi slava lumii acesteia, în locul acestora căutând să afle cum îşi poate mântui sufletul.

În vremea sa, Apusul creştin era zguduit de reforma protestantă. Pe când cei din preajma sa se lăfăiau în bunăstare şi plăceri trupeşti, el se adâncea în studiul Sfintei Scripturi şi în scrierile Sfinţilor Părinţi. Sfântul Macarie era îndurerat să vadă atât de mulţi oameni întunecaţi de păcat şi de deşertăciunile lumeşti, şi era tulburat de conflictele din sânul Bisericii din Apus. Vărsând lacrimi amare, ceru Domnului să îi arate calea de mântuire pentru sufletul său, iar rugăciunile sale fierbinţi nu rămaseră fără răspuns, căci curând înţelese că va afla liman de mântuire în Biserica Ortodoxă.

Sfântul părinte părăsi Roma în taină şi se îndreptă spre Rusia neluând cu sine bani şi purtând o haină veche. După multe pătimiri întâmpinate în drumul său, ajunse la Novgorod, unde se umplu de bucurie când văzu mulţimea de biserici şi mănăstiri. Una dintre ele era întemeiată de sfântul Antonie Romanul (3 august), de un neam cu el.

Sfântul părinte ajunse pe malul râului Svir, unde cuviosul Alexandru de Svir (17 aprilie şi 30 august) ridicase mănăstirea Sfânta Treime. Sfântul Alexandru îl boteză şi îl tunse monah. Inima sfântului Macarie era cuprinsă se dorul vieţuirii singuratice. Se mută pe o insulă aflată pe râul Lezna, la 45 de mile de Novgorod, unde petrecu în asceză şi rugăciune neîncetată.

Acolo iernile erau aspre, iar verile călduroase şi umede. Pământul mlăştinos atrăgea mulţi ţânţari care îl tulburau pe sfânt, însă el răbda această strâmtorare slăvind pe Dumnezeu pentru toate. Hrana sa era săracă constând în fructe de pădure, rădăcini şi ierburi. Uneori se apropiau urşi care îi îngăduiau să îi atingă.

Însă lumina vieţuirii sale nu putea rămâne ascunsă. Într-o noapte ploioasă cineva ciocăni la uşa colibei sale, cerându-i să deschidă. Uimit de vederea sfântului şi de lumina dumnezeiască de pe chipul său, cei care rătăciseră drumul îi cerură binecuvântare, spunându-i că veniseră în pădure pentru a vâna şi rătăcind drumul numai prin rugăciunile sfântului reuşiseră să îl afle.

Acesta însă le spuse:

– Nu din pricina rugăciunilor mele neputincioase, ci harul lui Dumnezeu v-a călăuzit până aici.

După ce le puse înainte hrană din cele ale sale, le arătă calea de ieşire din locul mlăştinos. Sfântul părinte se temea ca liniştea sa nu fie tulburată de acum înainte, iar acest lucru se întâmplă căci mulţi oameni îl căutau pentru îndrumare şi rugăciuni.

Astfel, sfântul nevoitor părăsi coliba sa adâncindu-se în pustie, alegând pentru vieţuire un loc înalt de pe malul stâng al râului Lezna. Şi acum însă nu putu să se ascundă multă vreme. Uneori noaptea se vedea un stâlp de foc ce se ridica deasupra locului său de nevoinţă, iar în unele zile harul Domnului se făcea văzut în chip de abur cu bună mireasmă. Călăuziţi de aceste semne, locuitorii ţinutului îl aflară din nou.

Unii dintre cei care îl cercetară, îl rugară stăruitor să le îngăduie să vieţuiască sub îndrumarea sa. Văzând în aceasta voia lui Dumnezeu, primi şi binecuvântă ridicarea de chilii, iar acesta fu începutul mănăstirii sale.

În 1540, ridicară o biserică de lemn închinată Adomirii Maicii Domnului. Sfântul părinte primi harul preoţiei de la episcopul Macarie al Novgorodului, care mai apoi deveni mitropolit al întregii Rusii. Acesta îl numi pe cuvios egumen al mănăstirii.

Sfântul Macarie era pildă pentru fraţi şi fu dăruit de Dumnezeu cu darul străvederii şi cu darul facerii de minuni. Se ostenea în muncă şi priveghere, încurajând pe fraţi să nu se împuţineze cu inima în nevoinţele lor.

După ani îndelungaţi, încredinţă ocârmuirea mănăstirii unuia dintre ucenici şi se întoarse pe insula unde îşi începuse nevoinţele pustniceşti. Acolo îşi dădu sufletul în mâinile Domnului la 15 august 1550. Ucenicii îi înmormântară trupul lângă biserica Adormirii Maicii Domnului.

Schitul sfântului Macarie nu avut niciodată obşte numeroasă sau bunăstare materială, însă a devenit vestită pentru înălţimea vieţuirii duhovniceşti. În veacul al XVII-lea, în vremea invaziei sudezilor, multe mănăstirii din preajma Novgorodului fură prădate. Schitul sfântului Macarie fu incendiat în 1615 când unii dintre vieţuitori fură răpuşi de sabie.

În veacul al XVIII-lea, schitul deveni metoc al lavrei sfântului Alexandru Nevski din Sankt Petersburg. Împărăteasa Ecaterina îl închise în anul 1764, aşa cum făcuse şi cu alte mănăstiri, numindu-l biserică de parohie. Chiar dacă pelerinii veneau să cinstească după cuviinţă sfintele moaşte ale cuviosului părinte şi ziua de prăznuire, clădirile schitului se ruinară.

La mijlocul veacului al XIX-lea, unii binefăcători refăcură cele două biserici şi fântâna de la izvorul tămăduitor pe care însuşi sfântul o săpase. În acea vreme în biserică slujea un preot bătrân care nu a încetat a face aceasta până la adormirea sa. În 1894, mănăstirea îşi reluă viaţa o dată cu venirea iermonahului Arsenie care puse rânduiala athonită. Mănăstirea fu distrusă de sovietici în 1932.

Cuviosul părinte Macarie Romanul este pomenit în zilele de 15/28 august (ziua adormirii sale, în anul 1550) şi 19 ianuarie/1 februarie (ziua sa de nume).

Rugaciunea de Miercuri

Doamne Atotputernice și Atotîndurate! Îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peșteră și ai fost vândut cu treizeci de arginți de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoșii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul!

Primește, Doamne, această mică a mea rugăciune, și umilita a mea voință, că mă întristez pentru că Te-am întristat, și mă amărăsc pentru ca Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranța, și cred că Tu, care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura și de mine acum, ca să mă mântuiești de chinurile cele de veci, și să mă învrednicești Împărăției Tale.

Nu Te depărta de la mine Doamne, și ajută-mi, ca în toate sa fac voia Ta, și să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici sa Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioși în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci ca femeia cea pacătoasa să-Ti spăl picioarele, cu lacrimile ochilor mei, pentru ca să mă învrednicesc a auzi și eu din Gura Ta cea dulce: Iertate să-ți fie păcatele… Amin.

*

Atentie mare sa nu va pacaleasca stilistii !

Sa nu cadeti cumva in ratacirea stilistilor care umbla disperati acum dupa noi adepti ai sectei lor !!!  Mai multe amanunte mai jos :

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2016/12/17/atentie-mare-sa-nu-cadeti-in-ratacirea-stilista/

IMPORTANT DE STIUT :

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/12/important-de-stiut-hotarirea-sfintului-sinod-de-la-20-noiembrie-1583-catre-toti-crestinii-adevarati-madulare-ale-sfintei-catholice-universale-si-apostolesti-biserici-de-rasarit-a-lui-hristos-di/

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/07/7-ianuarie-craciunul-pe-stil-vechi-sau-sf-ioan-pe-stil-nou-cum-e-mai-corect/

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/23/cine-trebuie-sa-faca-pogoraminte-la-pacate-oamenii-sau-dumnezeu-sau-unde-duc-pogoramintele-oamenilor-care-spun-ca-au-discernamant-duhovnicesc-in-privinta-asculta/

 

Advertisements