Image result for Sfântul Marcu, Mitropolitul Efesului, Evghenicul

TROPARUL SFÂNTULUI MARCU EVGHENICUL

Glas 3

O, preavrednicule de cinstire şi preadumnezeiescule Marcu, prin mărturisirea sfintei şi sfinŃitei CredinŃe, mare râvnitor în tine Biserica a aflat, că dogmele ai apărat, cele învăŃate de PărinŃi, şi mândria întunerecului ai oborât, cea trufaşă. Pentru aceasta, roagă pre Hristos Dumnezeu, să se dăruiască nouă iertare de păcate, celora ce pre tine cinstim.

CONDACUL SFÂNTULUI MARCU EVGHENICUL, glasul al 3-lea: 

Fiind îmbrăcat cu armătură nebiruită, de Dumnezeu înţelepţite, ai surpat sprânceana semeţită a răzvrătirii apusene, făcându-te vas al Mângâietorului şi arătându-te apărător al Ortodoxiei. Pentru aceasta strigăm ţie: Bucură-te,  Marcu, lauda ortodocşilor!  

 

SCRISOAREA ENCICLICĂ

În vremea întemnițării sale la Limnos Sf Marcu a scris faimoasa Enciclică către toți creştinii Ortodocşi de pe uscat şi din ostroave (Iulie, 1440), în care îndemna pe credincioşi să rămână în Ortodoxie.

Era un document ce cuprindea poziția ortodoxă împotriva ereziilor Bisericii Romei şi ale celor ce „doresc să se abată către ‘Vavilonul’ dogmelor şi riturilor latine”. El descrie cititorilor săi pe grecii cu cuget latinesc ca pe unii ce au întemnițat adevărata Ortodoxie şi i-au dus în robie prin încheierea mincinoasei uniri. „Ce fel de unire este aceea ce nu se arată în afară? … Căci rostesc două crezuri, aşa cum au şi făcut; săvârşesc două Liturghii osebite, una cu pâine dospită, alta cu pâine nedospită; două botezuri, unul prin trei afundări, iar celălalt prin stropire, unul cu Sfânta Mirungere, altul fără ea. În acelaşi chip, toate celelalte datini sânt osebite pentru ei, adică posturile, rânduielile bisericeşti şi celelalte.” Sf Marcu critica apoi duplicitatea unioniştilor, care rămân undeva la mijloc, nefiind în stare să lepede cu totul ceea ce era canonic şi binecuvântat. El scria: „Ei voiesc să păstreze şi ale lor…, dar totuşi nu urmează predaniile Părinților.” Sfântul bărbat spunea că „sfintele canoane zic că cel ce se abate şi cu puțin de la Ortodoxie este eretic şi supus canonisirii.” Apoi zice: „Dacă latinii nu s-au abătut de la dreapta Credință, atunci i-am tăiat de la noi în chip nedrept. Însă dacă s-au abătut de la Credință în ce priveşte theologia Duhului Sfânt, a căruia hulire este cea mai mare dintre primejdii, atunci sânt în chip limpede eretici, şi ca eretici i-am tăiat de la noi.” Nu poate fi o învăŃătură de mijloc în privinŃa purcederii Duhului Sfânt. Citându-l pe înțeleptul Theodor Valsamon, Patriarhul Antiohiei, spunea: „Nu trebuie să sfințim pe cineva din neamul latinilor cu dumnezeieştile şi preacuratele daruri date de mâini preoțeşti, până ce nu se va hotărî să se depărteze de dogmele şi obiceiurile latine şi va fi catehizat şi alăturat ortodocşilor.” El încheie zicând că greco-latinii, susținând o învățătură de mijloc, s-au făcut cumpărători şi vânzători de Hristos, care „socotesc a fi câştig bunacinstire” (1 Tim. 6, 5). Apostolul sfătuieşte a fugi de aceste lucruri (1 Tim. 6, 11). Acei oameni s-au dus la latini nu spre a dobândi o unire legiuită, ci pentru câştig. „Căci ce părtăşie are lumina cu întunericul? Sau ce învoire are Hristos cu Veliar? Sau ce parte este credinciosului cu cel necredincios?” (2 Cor. 6, 14-15). Mitropolitul Marcu afirma solemn că ortodocşii, dimpreună cu Părinții, nu spun că Duhul purcede de la Fiul. Împreună cu Sf. Grigorie Theologul noi deosebim pe Tatăl de Fiul prin putința Sa de a fi Cauză.  Unioniştii greci, dimpreună cu latinii, au unit pe Tatăl şi pe Fiul întru o putință de a fi Cauză, în ciuda faptului că Sf. Maxim spune că Părinții Apuseni, până în vremea lui, „nu au făcut pe Fiul cauza Duhului”. Cu toate acestea, în Actul de Unire, unioniştii greci proclamă pe Fiul drept Cauză a Duhului iar latinii proclamă pe Fiul ca Principiu. „Însă noi,” spune Sf. Marcu, „dimpreună cu Filosoful şi Mucenicul Iustin, întărim: ‘Aşa cum Fiul este din Tatăl, tot aşa şi Duhul este din Tatăl.” Ca un adevărat palamit, Sf Marcu afirma, în acord cu Părinții, că voia şi lucrarea (energia) necreatei şi dumnezeieştii firi sânt necreate. Însă unioniştii greci, împreună cu latinii şi cu Thoma din Aquino spun că „voia” şi „firea” sânt identice, iar energia dumnezeiască este creată. Theologii Apusului heterodox, tăgăduind orice deosebire între esența şi energia lui Dumnezeu, declarau că energiile sânt create, atribuind însuşirile pozitive şi morale ce aparțin acestor energii – milă, bunătate, dragoste, răbdare etc. – firii Dumnezeieşti ca atribute. Respingând această părere, Sf. Marcu al Efesului scria: „Nu trebuie să ne mirăm dacă nu găsim la cei vechi nici o osebire limpede şi hotărâtă între esența lui Dumnezeu şi energiile Sale. Că dacă în vremea noastră, după solemna întărire a acestui adevăr, părtaşii înțelepciunii lumeşti au făcut atâta tulburare în Biserică pentru aceste lucruri şi au învinuit-o de politeism, ce răutăți nu ar fi săvârşit în  vremurile dedemult împotriva acestui adevăr cei umflați de învățătură deşartă. Iată de ce theologii noştri au stăruit totdeauna asupra simplității lui Dumnezeu, mai mult decât a deosebirii ce se află în El. Ar fi fost nepotrivit să se înfățişeze învățătura despre esență şi energii înaintea celor ce abia dacă puteau primi deosebirea ipostasurilor. Astfel, printr’o sfântă iconomie, această sfântă învățătură s-a limpezit cu trecerea vremii, Dumnezeu folosind pentru aceasta nebuneştile potrivnicii ale ereticilor. Vorbind despre purgatoriu, luptătorul pentru Ortodoxie spune din nou că nici sfinții nu primesc Împărăția şi acele negrăite bunătăți pregătite lor, şi nici păcătoşii nu sânt azvârliți în Gheena, căci toți aceştia aşteaptă ca să li se dea cele cuvenite lor în veacul viitor, după înviere şi Judecată. După cum se scrie în Actul de Unire, unioniştii doresc a primi şi a se bucura de răsplata lor îndată după moarte. Pe cei aflați în starea de mijloc, care au adormit în pocăință, ei îi aşează într’un foc curățitor, deşi nu acelaşi cu Gheena. Odată curățiți, ei se pot bucura de Împărăție împreună cu drepții. Vorbind despre practica liturgică Marcu spune că noi ne supunem Apostolilor atunci când ne îndepărtăm de pâinea nedospită a Iudeilor. Unioniştii, pe de altă parte, recunosc ceea ce se foloseşte în slujbele latinilor ca fiind Trupul lui Hristos. Unioniştii afirmă de asemenea că Filioque este îngăduit şi binecuvântat, deşi noi îl socotim nelegiuit. Vorbind despre papalitate, Mitropolitul Marcu scrie: „Pentru noi, Papa este unul dintre Patriarhi – şi numai dacă este ortodox; pe când ei îl proclamă vicar al lui Hristos, Părinte şi Învățător al tuturor creştinilor.”  Strălucitul mărturisitor mustră iarăşi: „Fugiți de ei, fraților şi de părtăşia cu ei.” Apoi spune, cu cuvintele dumnezeiescului Pavel: „Aceştia sânt apostoli mincinoşi, lucrători ai celui viclean prefăcuți în apostoli ai lui Hristos. Şi nu e de mirare! Căci Satana însuşi se preschimbă în înger de lumină. Deci nu este lucru mare dacă şi slujitorii lui se preschimbă în slujitori ai dreptății, al cărora sfârşit va fi după lucrurile lor” (2 Cor. 11, 13-15). În alt loc apostolul Pavel scrie: „Că unii ca aceia Domnului nostru Iisus Hristos nu slujesc, ci pântecelui lor, şi prin cuvinte plăcute şi prin cuvântări de bine înşală inimile celor proşti” (Rom 16, 18). „Însă temelia cea tare a lui Dumnezeu stă, având pecetea aceasta: Cunoscut-au Domnul pre cei ce sânt ai lui” (2 Tim. 2, 19). Şi iarăşi, altundeva: „Ci măcar şi înger din cer de va binevesti vouă afară de ceea ce am binevestit vouă, anathema să fie” (Gal. 1, 8). Deci luați seama ceea ce proroceşte s-a zis, „măcar şi înger din cer” – adică nimenea nu poate aduce ca îndreptățire de sine un rang deosebit de înalt. Ascultă pe ucenicul cel iubit al lui Hristos care zice: „Oricine va veni la voi şi nu va aduce învățătura aceasta, să nu-l priimiți în casă şi să nu ziceți lui: Bucură-te; că cela ce va zice lui: Bucură-te, se va face părtaş faptelor lui celor viclene” (2 In. 1, 10-11). Apoi Marcu, gura theologilor, le-a amintit tuturor de al şaptelea Canon de la al Doilea Sinod Ecumenic, care zice: „Pre cei din eretici ce se adaugă la Ortodoxie şi la partea celor ce se mântuiesc, îi priimim după supus, urmare şi obicei. Pre Arieni adică, şi pre makidonieni, şi pre savvatieni, şi pre novaŃieni, pre cei ce se zic pre sineşi curați (cathari), şi mai buni, şi pre cei patrusprezecelnici, adică tetradiți (mercurieni), şi pre apollinarişti îi priimim dându-şi libelle (adică mărturisirea Credinței), şi anathematisind pre tot eresul carele nu cugetă precum cugetă sfânta Catholiceasca şi Apostoleasca Biserică a lui Dumnezeu. Şi pecetluindu-i mai nainte cu sfântul Mir pre frunte, şi pre ochi, şi pre nări, şi pre gură, şi pre urechi, şi pecetluind pre ei, zicem: Pecetea darului Sfântului Duh. Pre evnomiani, carii se botează întru o afundare, şi pre montanişti, cei ce aici se zice fríghi, şi pre saveliani, carii învață că Tatăl şi Fiul este o față, şi alte oarecari cumplite fac, şi pre celelalte eresuri toate (fiindcă aici sânt mulți, mai ales cei ce năvălesc din Țara Galatenilor). Pre toți cei ce din aceştia vor voi a se adăuga la Ortodoxie, ca pre Ellini îi priimim. Şi în ziua cea dintâi îi facem creştini. Iar întru a doua catehumeni, iar întru a treia îi jurăm, cu însuflare de trei ori în față, şi în urechi, şi aşa îi catihisim, şi îi facem să zăbovească în biserică îndestul, şi să asculte Scripturile. Şi atunci îi botezăm” (Pidalion). În încheiere el scria: „Deci acestea fiind poruncite vouă de către sfinții Apostoli, ‘stați, şi țineți predaniile carile v-ați învățat, ori prin cuvânt, ori prin epistolia noastră’ (2 Thes. 2, 15), ca să nu vă lipsiți de neclintirea voastră şi să fiți luați de înşelările celor nelegiuiți. Dea Domnul să-şi cunoască înşelarea lor. Să ne adune pe noi întru jitnițele Sale ca pe nişte grâne curate şi de folos, întru Iisus Hristos Domnul nostru, Căruia se cuvine slava, cinstea şi închinăciunea, împreună cu cel fără de început al Său Părinte şi cu Preasfântul, bunul şi de viață făcătorul Său Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.” Răstimpul necazurilor Sf Marcu în Limnos se apropia de sfârşit. După doi ani, Împăratul Ioan a poruncit ca sfântul bărbat să fie slobod să plece oriunde va voi. Ziua eliberării sale a fost 4 August, când Sfânta Biserică prăznuieşte pomenirea celor Şapte Tineri Mucenici din Efes. Ca mulțumire, Marcu le-a dedicat un poem.

sursa: VIAȚA ŞI NEVOINłELE CELUI ÎNTRE SFINłI PĂRINTELUI NOSTRU MARCU EVGHENICUL Mitropolitul Efesului – Traducere de Constantin Făgețan

Advertisements