Atentie mare sa nu va pacaleasca stilistii !

Sa nu cadeti cumva in ratacirea stilistilor care umbla disperati acum dupa noi adepti ai sectei lor !!!  Mai multe amanunte mai jos :

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2016/12/17/atentie-mare-sa-nu-cadeti-in-ratacirea-stilista/

Sinaxar 3 Ianuarie

În această lună, în ziua a treia, pomenirea sfântului prooroc Maleahi.


Image result for sfântului prooroc MaleahiAcest sfânt prooroc s-a născut în satul Sofes, din seminţia lui Levi, după întoarcerea evreilor din robia babilonică. Încă de tânăr a avut viaţă curată şi sfântă. Numele lui se tâlcuieşte ‘înger’, pentru două pricini: una, că era la faţă frumos şi vesel şi alta, că toate câte proorocea el erau îndată adeverite, prin mijlocirea îngerului. Cei nevrednici auzeau numai glasul îngerului, iar cei vrednici vedeau şi chipul îngerului.

Maleahi este cel din urma prooroc din Legea Veche şi a proorocit cu 430 de ani înainte de venirea Mântuitorului, despre înaintemergătorul Domnului (Luca 1, 17), adică despre Sfântul Ioan Botezătorul. Murind, a fost îngropat în satul părinţilor săi.

După predanie, sfântul prooroc Maleahi era frumos la vedere, cu faţa rotundă, cu părul creţ de părea că este tuns, cu capul lunguieţ iar numele lui se tâlcuieşte ‘îngerul Domnului’.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Gordie.

Image result for sfântului mucenic Gordie

Acest sfânt mucenic Gordie a trăit în Cezareea Capadociei pe vremea împăratului păgân Liciniu (308-324), fiind crescut în credinţa cea dreaptă creştină. Când s-a mărit a fost luat la oaste şi pus peste o sută de oameni, pentru că întrecea pe mulţi cu tăria trupească şi cu bărbăţia sufletească.

Începând Liciniu prigoana aspră împotriva creştinilor, sutaşul Gordie s-a scârbit de slujba lui, a aruncat brâul ostăşesc, a părăsit toate înlesnirile vieţii din lume şi s-a dus în pustiu să locuiască mai bine cu fiarele decât cu închinătorii la idoli. Şi întărindu-se cu duhul în pustiu, ca şi altădată proorocul Ilie, a luat îndrăzneală să iasă iar în lume, să lupte împotriva rătăcirii. Şi aşa, când se ţineau în Cezareea alergări de cai în cinstea lui Marte, Gordie s-a arătat în mijlocul hipodromului, mărturisind pe Hristos, spre bucuria creştinilor şi spre turbarea păgânilor. Pe loc a fost adus înaintea eparhului, unde a mărturisit cu tărie credinţa creştină şi liniştit şi-a întins gâtul să fie tăiat de sabie. Pe acest sfânt mucenic Gordie l-a cinstit cu frumos cuvânt de laudă sfântul Vasile cel Mare.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic Daniel, primul episcop de Padova (168)

Despre viața Sfântului Daniel nu se cunoaște nimic. În anul 1076, în Padova, au fost descoperite moaștele sale. Daniil a apărut în somn unui om orb din Toscana și l-a îndemnat să meargă în Padova, în Biserica Sfântului Prosdochim, unde se afla mormântul uitat al Sfântului Daniil. Orbul a ajuns până în Padova, și după ce s-a rugat în fața mormântului său, a început să vadă. Această minune a atras atenția episcopului de Padova, Ulderich (Udalrich), care a poruncit să fie deschis mormântul. În sarcofag a fost găsit un trup neputrezit, întins pe spate, prins în cuie de o scândură de lemn. A fost găsită și o tăbliță cu inscripția: ”Aici odihnește trupul lui Daniil, mucenic și diacon”. În ciuda protestelor monahilor din abația Sfintei Iustina, căruia îi aparținea oratoriul Sfântului Prosdochim, episcopul a poruncit ca sicriul cu moaștele mucenicului să fie mutat în Catedrala din Padova, iar aproape de Biserica Sfântului Prosdochim, să fie ridicată o capelă  în cinstea Sfântului nou-proslăvit. În anul 1592, sarcofagul Sfântului Daniel a fost mutat în corul catedralei reconstruite. Sarcofagul realizat în antichitatea târzie a fost realizat din marmoră de Carracas și a fost împodobit cu imagini de caracter păgân, și inscripții nedescifrate.

 

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic Tit, episcop de Tomis (324)
ee5ee99a-5b0d-4d9c-a605-b76d980f08fc

Conform Martirologiului ieronimian Tit a fost parintele – trupesc sau sufletesc – al Sfintilor Argeu, Narcis si Marcelin (pomeniți pe 2/15 ianuarie). Un alt document, Acta Sanctorum, afirma ca si el a patimit ca martir tot in timpul persecutiei lui Licinius (pe la 2-3 ianuarie 319-324). A fost aruncat in mare, asemenea lui Marcelin, deoarece a refuzat sa indeplineasca serviciul militar, incompatibil cu slujirea sa arhiereasca. Dupa cate se pare la el se refera o inscriptie, pastrata fragmentar, descoperita la Tomis, cu textul “Aici odihneste martirul lui Hristos si episcopul…”

Numarul martirilor din Tomis este însa mult mai mare, dupa cum aflam din Martirologii sau din Mineie, dar de multe ori stirile nu sunt sigure, în ce priveste data si locul patimirii. Presupunem ca multi dintre ei erau daco-romani. Sa-i rugam sa ceara lui Hristos Domnul, pentru care au patimit, pacea si mila Sa pentru întreg neamul românesc de pretutindeni si sa-i cinstim prin cântarea:

„Mucenicii Tai, Doamne, întru nevointele lor, cununile nestricaciunii au luat de la Tine, Dumnezeul nostru. Ca având taria Ta, pe chinuitori au surpat, zdro-bit-au si ale dracilor neputincioase îndrazniri. Pentru rugaciunile lor, mântuieste sufletele noastre” (Troparul glasului 4, la mai multi mucenici).

Ca episcop al Tomisului, Tit a păstorit locuitorii din Dobrogea timp de mai mult de zece ani (probabil începând din anul 304), urmându-i Episcopului Efrem din Tomis, propovăduind creștinismul, catehizând și botezând o mare parte a populației barbare de la gurile Dunării.

Fiind creștin, episcopul Tit a fost denunțat armatei împăratului Liciniu, fiind prins de soldații acestuia, chinuit și înecat in Marea Neagră, rămășițele sale fiind mai apoi luate de către ucenicii săi și de alți creștini și îngropate în Cetatea Tomisului. Bisericile creștine îl comemorează în ziua de 3/16 ianuarie.

Tot în această zi, pomenirea Sfântei Genoveva (512)
Sfînta Genoveva este Patroana oraşului Paris. Prin post, rugăciune şi milostenii ea s-a învrednicit de strămutarea în Împărăţia Cerurilor la 3 ianuarie, anul 512 de la Hristos, fiind în vîrstă de optzeci şi nouă de ani.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Efrem cel Nou de la Nea Makri (Grecia) (1425)
e03914a1-d07e-425e-b0ad-2156d0518148Sfântul Efrem (Constantinos Morfis după numele de botez) s‑a născut în oraşul grecesc Trikala, în anul 1384. La 14 ani a ple­cat la Mănăstirea Bunavestire, de pe Mun­tele Ne­pri­hăniţilor, părăsind casa pă­rin­tească, mama văduvă şi cei şapte fraţi, fu­­gind din calea turcilor conduşi de Baiazid I, care începuseră răpirea tinerilor de 14‑20 ani pentru a‑i înregimenta cu forţa ca ie­ni­ceri.

Sfântul Efrem s‑a nevoit mai bine de 25 de ani, ca monah, la Mănăstirea Buna­ves­ti­re. În anul 1416, turcii au prădat peninsula Attika şi, în 1424, invadând mănăstirea, au omorât cu sabia toţi călugării. Sfântul E­frem era atunci în peşteră, sus în munte, şi când s‑a întors a găsit trupurile neînsu­fle­ţi­te ale monahilor. După un an, turcii au ve­nit din nou şi, găsindu‑l pe sfânt, l‑au supus caz­nelor cu o barbarie rar întâlnită, timp de opt luni şi jumătate. Îndurând chinuri mai pre­sus de cuvinte, rugându‑se şi iertând, sfân­tul a primit cununa mucenicească, după cum singur avea să arate în chip minunat.
Sfântul Efrem, marele făcător de mi­nuni,
s‑a făcut cunoscut în urma mai multor descoperiri dumnezeieşti.

În vara anului 1945 schimonahia Maca­ria, vizitând localitatea Nea Makri, a urcat să aprindă o candelă la ruinele mănăstirii de pe Muntele Neprihăniţilor. Dorind viaţă pust­nicească şi simţind sfinţenia locului, mai­ca şi‑a încropit o chiliuţă în care avea să ră­mână până la sfârşitul vieţii.
Pe când cerceta ruinele Bisericuţei Bu­nei­vestiri şi chiliile vechii mănăstiri de că­lu­gă­ri, se gândea că se află pe un loc sfânt şi Îl ruga pe Dumnezeu s‑o învrednicească să i se arate vreunul dintre părinţii care trăiseră în acele locuri. Într‑o zi, o voce lăuntrică i‑a spus: „Sapă acolo şi vei găsi ceea ce do­reşti”. Punând un lucrător, care ajuta atunci la treburile mănăstirii, să sape, maica Ma­ca­ria s‑a învrednicit să dobândească un dar de mare preţ: la aproximativ 1,7m adâncime au găsit, răspândind o mireasmă plăcută, moaş­tele întregi ale unui călugăr care fusese cle­ric, după îmbrăcămintea cu care era îm­bră­cat. Venind ploaia, maica a lăsat moaş­tele unde le găsise. După vecernie, sfântul i s‑a arătat maicii, spunându‑i: „Până când mă vei lăsa acolo jos?”. Era un călugăr înalt, bru­net, cu barbă mare, în mâna stângă îi stră­lucea o lumină şi cu mâna dreaptă bi­necuvânta. Maica i‑a cerut iertare şi a doua zi a luat moaştele, le‑a curăţat şi le‑a pus în al­tar, într‑o firidă, şi a aprins o candelă. În acea noapte, sfântul i s‑a arătat maicii în vis, spunându‑i: „Îţi mulţumesc mult. Mă nu­mesc Efrem.
Tot sfântul a descoperit unei femei şi chi­pul morţii sale. Aceasta l‑a văzut într‑o lu­mină care înconjura mănăstirea, ţinând în mâ­nă o bisericuţă. Sfântul i‑a zis aceste cu­vinte: „Mare Mucenic Efrem.” Femeia a în­ge­nuncheat, iar sfântul a continuat: „M‑am năs­cut la 14 septembrie, de ziua Sfin­tei Cruci, şi tot la 14 septembrie, la 42 de ani, am dat mărturie prin moarte mucenicească. Să îi spui maicii Macaria să îmi ridice un pa­raclis în cotitura drumului. Acolo voi sta şi mă voi odihni. Scorbura copacului mi‑a fost mormânt. Necredincioşii m‑au torturat chiar şi mort.”
În anul 1966, în ziua de 29 aprilie, mo­na­hia Macaria a primit din nou o des­co­pe­rire de la sfânt: „Deodată, l‑am văzut lângă mi­ne, venise fără să păşească. A şoptit cu mul­tă evlavie: «Sfântul Efrem şi‑a sfârşit via­ţa muceniceşte, sub turci, în anul 1426, pe 5 mai, la ora nouă dimineaţa»”. În seara ur­mătoare, o altă monahie a avut un vis în ca­re i s‑a descoperit întreg martiriul sfân­tu­lui. Fusese legat cu capul în jos de un copac bă­trân şi în mijlocul pântecelui i s‑a înfipt o bu­cată de lemn aprins, care îi ardea mă­run­taie­le, în timp ce trupul îi era străpuns cu multe cuie.
Minunile la moaştele Sfântului Marelui Mucenic Efrem, arătările lui în vis sau aie­vea, ajutorul grabnic oferit celor în nevoi, nenumăratele tămăduiri au umplut paginile mai multor cărţi (câteva fiind traduse şi în limba română), mărturiile fiind strânse cu grijă, la început de maica Macaria, iar după moartea ei, de maicile de la mănăstirea sfân­tului. Cel care a citit, chiar şi numai o da­tă, câteva din minunile Sfântului Efrem sim­te cât de apropiat este de noi, păcătoşii.
Este imposibil de relatat pe scurt aju­to­rul dat de Sfântul Efrem, minunile, vin­de­cările şi întâmplările minunate petrecute cu mii de oameni aflaţi în situaţii grele, cărora sfân­tul le‑a devenit ajutător, ocrotitor, vin­de­cător şi prieten, şi care au trimis scrisori de mulţumire şi de mărturisire pe adresa mă­năstirii din Nea Makri.
Nu sunt puţini cei care, rugându‑se Sfân­­tu­lui Efrem, au dobândit tămăduire, în­tre aceştia numărându‑se oameni care au fost vindecaţi de cancer, tumoră pe retină, boala Hodkin, dureri de stomac, stări de ame­ţeală, tuse, melanom la rinichi, cardi­o­pa­tie, pietre la rinichi, diabet, cancer la sân, la intestinul gros, leucemie, orbire, amne­zi­e, dureri de ochi, boli ale inimii şi ale creie­ru­lui, polinucleoză, hemoragii, dureri de oa­se şi articulaţii, paralizie, epilepsie, hidro­cefalie, probleme de văz şi de auz, mal­for­ma­ţii congenitale la inimă şi multe altele. Alţii s‑au învrednicit de milostivirea Cu­vi­o­su­lui Efrem şi au izbândit în procese, au fost eliberaţi din închisoare, au biruit dez­nă­dejdea, au reuşit la examene, au căpătat ajutor în vremea operaţiilor, au fost izbăviţi de accidente sau au fost salvaţi miraculos din maşini accidentate, au fost salvaţi de foc, de înec ori din furtuni şi din alte pri­mej­dii de moarte. Mulţi alţii, prin rugăciunile Sfântului Efrem, L‑au cunoscut pe Dumnezeu, au apucat pe cărările mân­tu­i­rii şi au dobândit nădejde nemincinoasă şi vreme de pocăinţă.
Nu putem să nu amintim despre mi­reas­ma sfintelor moaşte şi despre mireasma pe care sfântul o face simţită uneori celor pe ca­re îi cercetează, despre nenumăratele ară­tări în vis sau aievea celor care apoi l‑au recunoscut, văzându-i chipul zugrăvit în icoană.
Unei femei care s‑a rugat sfântului pentru a scăpa de cancer, sfântul i‑a spus: „De acum înainte voi fi ocrotitorul tău”; femeilor care îşi doreau copii şi nu reuşeau să ducă sarcina, le‑a dăruit prunc, prin mijlocirea sa, vindecând de deznădejde şi tristeţe sufletele rănite de păcat.
La moaştele Sfântului Efrem au fost vindecaţi paralitici care zăceau la pat de mul­tă vreme, pentru care s‑au rugat cei din ca­să, care apoi au propovăduit minunile sfântului pretutindeni.
Unui apropiat al mănăstirii care suferea de o boală de ochi, sfântul i s‑a arătat faţă către faţă, vindecându‑l pe loc. Apoi, la ceva vreme după aceasta, sfântul, trezindu‑l din somn, i‑a poruncit să se scoale şi să meargă la casa vecină, pentru că cineva e pe moarte. Acesta, crezând că a visat, s‑a culcat la loc. Atunci, sfântul i s‑a arătat din nou, zicân­du‑i cu voce gravă: „Scoală‑te repede, de ce nu ai făcut ceea ce ţi‑am spus? Moare un om. Sunt Sfântul Efrem.” Ducându‑se la uşa casei vecine, a bătut insistent, dar n‑a des­chis nimeni. Auzind gemete în casă, a che­mat poliţia, care, spărgând uşa, a găsit o tâ­nără care îşi tăiase venele, şi care era la un pas de moarte, pentru că iubitul ei fusese mobilizat în armată, pentru a fi trimis la război.
Nenumăraţi bolnavi care au fost în­sem­naţi în semnul crucii cu sfintele moaşte sau cu ulei de la candela sfântului, la patul lor de suferinţă, au fost trăitorii minunilor prin care Sfântul Efrem a uimit familia şi doc­to­rii care nu mai aveau speranţă. Fiind aproa­pe de cei care îl cinstesc, sfântul îi sfătuieşte în legătură cu problemele lor. Este cazul unei tinere care mărturiseşte că sfântul a vi­zi­tat‑o acasă, spunându‑i: „Linişteşte‑te, co­pila mea, sunt aici ca să te ajut, pentru că eşti bolnavă, dar mai ai puţină răbdare”. La în­trebarea ei dacă nu cumva este în înşe­lare, a primit răspunsul: „Eu sunt, copilă. Des­chide cartea din care ai citit mai de­vre­me, la pagina 14, şi te vei asigura de acest lucru”. După ce a citit, pentru a doua oară, mama a înţeles că sfântul primise micul aju­tor pe care ea îl oferise mănăstirii lui şi acum îi răsplătea, descoperindu‑i leacul pentru boala fiicei sale: „Să ştii că cel mai de preţ ajutor pentru fetiţa ta este Sfânta Îm­păr­tăşanie”. Când trebuia să meargă la bi­serică nu găsea un pantofior al copilei, şi, ca să nu întârzie la slujbă, sfântul i‑a şoptit: „Înăuntru, în dulap”.
Venirea pe lume a copiilor mult aştep­taţi a fost minunea cea mai des auzită la Sfân­tul Efrem. După timp îndelungat în care nu puteau avea copii (7, 8, 10, 14, ani de aşteptare), multe familii au trimis scri­sori, pe adresa mănăstirii, în care au po­ves­tit amănunţit despre zămislirea şi naşterea de prunci în chip minunat cu ajutorul sfân­tului. Propovăduind minunea, mulţumesc cu toţii lui Dumnezeu şi Sfântului Efrem, care a mijlocit pentru ei. La mănăstirea sfân­tului vin adesea oameni să mul­ţu­meas­că, purtând în braţe chiar pruncul dăruit de Sfântul Efrem.
Multe femei au fost ajutate să nască fă­ră cezariană, în cazuri în care medicii nu ve­deau altă soluţie.
Din dorinţa de a nu trece sub tăcere in­ter­venţiile Sfântului Efrem în viaţa lor, ma­ni­festându‑şi mulţumirea faţă de sfântul lor mult iubit, mulţi dintre cei ajutaţi au făcut cunoscute minunile trăite de dânşii:

„Sfântul Efrem ne‑a dăruit o fetiţă după 15 ani.”

„M‑a ajutat să‑mi duc sarcina la bun sfârşit, citind paraclisul sfântului şi ungân­du‑mi pântecele cu ulei de la candela lui.”

„Eu, după ce am născut, Sfântul Efrem era lângă mine.”

„Mi‑a vindecat copilul de astm alergic.”

Fără a ţine cont de graniţe şi conti­nen­te, Sfântul Efrem este deopotrivă aproape ce­lor din Grecia, Europa, America sau Aus­tra­­lia, din toate colţurile lumii venind scri­sori cu mărturii despre grabnicul ajutor pri­mit.
Un adolescent, Dumitraki, la o pri­veghere de toată noaptea, în ajunul săr­bătorii sfântului, s‑a apropiat de raclă, ce­rând un frăţior, pentru că doctorii nu‑i dă­duseră speranţe mamei sale. După trei zile, sfân­tul i s‑a arătat aievea în faţa ochilor, spu­nân­du‑i: „Dumitraki, ceea ce ai cerut se va întâmpla”. Şi, cu adevărat, mama sa a ră­mas însărcinată şi i‑a dăruit un frăţior.
O tulburătoare mărturie o face un pre­ot, Mihail: aflând că pruncul său, care urma să se nască, prezenta anomalii morfofetale, a hotărât împreună cu preoteasa să‑i ignore pe medicii care‑i îndemnau la avort, şi şi‑au pus nădejdea în Dumnezeu şi în ajutorul Sfân­tului Efrem, băieţelul născându‑se să­nătos şi primind numele sfântului în semn de mulţumire, după ce Sfântul Efrem i s‑a arătat preotesei într‑o seară, la iconostas, îm­brăcat în alb şi strălucind.
Un copilaş, care suferea de la naştere de gas­tro­enterită acută, şi care lua neîncetat si­rop pentru combaterea constipaţiei, a fost grabnic vindecat de Sfântul Efrem, renun­ţân­­du‑se la orice tratament, după ce mă­mica lui l‑a uns cu ulei de la candela sfân­tului şi i‑a dat să bea aghiasmă.
Bunica altui copil mărturiseşte că l‑a vă­zut de trei ori pe Sfântul Efrem în salonul mi­cuţului, care suferea de o encefalită pro­venită dintr‑un virus necunoscut, în urma că­rui fapt băieţelul nu‑şi recunoştea pă­rin­ţii, îi lovea şi îi muşca. Doctorii nu le dădeau prea mari speranţe, dar Sfântul Efrem l‑a vindecat.
După ce se rugase îndelung să aducă pe lu­me un copil, Constantina povesteşte că Sfân­tul Efrem i s‑a arătat în vis, zicându‑i să se roage la moaştele sale şi, fiind însăr­cinată, sfântul i‑a spus să‑i pună copilului nu­mele lui. Încurcată, viitoarea mămică i‑a răs­puns că îi promisese Sfântului Rafael acest lucru. Atunci, Sfântul Efrem i‑a spus: „Vor fi doi copii.” Şi cu adevărat, a născut do­uă gemene, botezându‑le Rafaela şi Efre­mia.
Tot în semn de mulţumire, o familie din Amfilohia şi‑a botezat pruncul Efrem, pen­tru a se auzi în casă numele cel iubit al sfân­tului, după ce Sfântul Efrem o vindecase pe vi­itoarea mămică de durerile de mijloc, a­tunci când s‑a uns cu ulei de la candela lui.
Unele cazuri extraordinare sunt rela­ta­te de oameni care au fost greu încercaţi. Deşi şansele de viaţă erau de 40%, micuţa Teodora a fost salvată cu Sfânta Împărtă­şa­nie şi cu ajutorul Sfântului Efrem de grava boa­lă a leucemiei.
O tumoră la umăr a fost extirpată cu succes, în urma unei intervenţii chirurgicale de patru ore, şi mânuţa băiatului a fost sal­vată, iar Sfântul Efrem, care a fost rugat spre a‑i veni în ajutor, şi‑a făcut simţită pre­zenţa prin buna mireasmă din salon.
O familie din Cipru comandase o icoană a sfântului. Cu această icoană mergeau la control tot timpul sarcinii. Deşi s‑a născut sănătos, după două luni pruncul începuse să îşi ţină permanent capul în partea stângă şi necesita fizioterapie. Mama îl visează pe Sfântul Efrem, care îi spune: „Îi voi da co­pilului tău o doctorie care îl va face bine”. În numai trei zile, copilul s‑a făcut sănătos, tânăra mamă tămâind mereu icoana sfân­tului, în semn de mulţumire.
Fiind şomer de multă vreme şi ru­gân­du‑se Sfântului Efrem, un domn pe nume Dimitrios mărturiseşte că, după o săptămâ­nă, şi‑a găsit de lucru ca infirmier la spital.
Marinarul care şi‑a pierdut vasul din ca­u­za furtunii, a fost ajutat în chip minunat de sfântul, care i‑a spus în vis: „Nu te necăji degeaba. Corabia ta se găseşte în marea cu­tare. Acolo să te duci să o cauţi.” Tot el a că­zut cu maşina în prăpastie, şi cei care l‑au gă­sit au aflat lângă dânsul buletinul şi ico­niţa Sfântului Efrem. Valiza s‑a pierdut în hău, iar el a supravieţuit, maşina fiind grav a­va­­riată.
O tânără care citea paraclisul sfântului, pentru a se căsători, a fost anunţată în vis: „În două luni te voi ajuta să fii alături de cel pe care îl vrei”. Şi aşa s‑a şi întâmplat: la scurt timp după aceea, băiatul pe care‑l iu­bea a cerut‑o în căsătorie.
Sfântul Efrem nu a fost aproape doar de copii, bolnavi şi de cei în primejdie, ci i-a aju­tat pe toţi cei care l‑au rugat cu inimă curată să îi ajute pe cărările vieţii, într‑un mo­ment sau altul. Este şi cazul celor care aveau de susţinut examene de admitere sau de licenţă: o tânără din Germania poves­teş­te că a intrat „din prima” cu ajutorul Sfântului Efrem la facultatea la care dorea. O proas­p­ătă studentă la Facultatea de Sto­ma­to­­logie din Atena mărturiseşte că a putut rezol­va o problemă la fizică numai după ce s‑a rugat sfântului, mergând apoi personal să i se închine şi să‑i aprindă o lumânare mare, drept mulţumire.
Şirul minunilor Sfântului Mare Muce­nic Efrem este neîntrerupt. De aceea, tot mai mulţi credincioşi citesc cu evlavie para­clisul Sfântului Efrem, zilnic sau la vreme de nevoie, şi apoi mulţumesc pentru bine­fa­cerile primite făcând un acatist către Sfân­tul Efrem şi sărutând cu drag icoana lui.
Anastasia, o fetiţă de 6 luni, din Ro­mâ­nia a fost diagnosticată cu patru malfor­ma­ţii grave la inimă, după cum a spus un re­nu­mit chirurg care a investigat‑o, fiind un caz unicat, nemaiîntâlnit în toata cariera dum­nea­lui. După aproape două luni de spi­ta­li­za­re şi investigaţii, medicii au spus că „din punct de vedere medical şi uman nu se mai poate face nimic, fiind depăşită vârsta de ope­raţie, care trebuia făcută imediat după naş­tere sau până maxim la o lună, acum inter­venind complicaţii foarte mari”. Medi­cii au estimat că fetiţa mai avea de trăit doar câ­teva zile. Sfântul Efrem a intervenit în chip minunat, trimiţând familiei o icoană adu­­să de cineva de la mănăstirea din Nea Makri, atunci părinţii şi cei apropiaţi s‑au rugat, şi, a doua zi, Sfântul Efrem a săvârşit minunea. Fetiţa era din ce în ce mai rău. În spital s‑a dat „alarma”, înregistrându‑se cea mai mare urgenţă din anii anteriori, când pur şi simplu în câteva minute s‑au mobili­zat toţi medicii (unii fiind deja plecaţi spre casă). Au luat‑o pe braţe, fără nicio altă pregătire sau protocol, şi au intrat direct în sala de operaţie, contrar tuturor evaluărilor fă­cute, care nu permiteau acest lucru. Operaţia a durat cam 5 ore şi jumătate, deşi ar fi trebuit să dureze peste 9‑10 ore, iar organismul fetiţei a „reacţionat exemplar” în tot timpul intervenţiei. Evoluţia posto­pe­ra­torie a fost excelentă, Anastasia fiind acum un copil absolut normal.

 

Tot în această zi, pomenirea sfintei cuvioase Genoveva, ocrotitoarea Parisului (sec. V).

Sfînta Genoveva este Patroana oraşului Paris. Prin post, rugăciune şi milostenii ea s-a învrednicit de strămutarea în Împărăţia Cerurilor la 3 ianuarie, anul 512 de la Hristos, fiind în vîrstă de optzeci şi nouă de ani.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Petru Stegarul, ale cărui moaşte au fost aşezate în biserica sfântului Zaharia din Atroa.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici: o maică împreună cu cei doi fii ai ei, care în foc s-au săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi ! Amin.

                                                                              *

Rugaciunea zilei

Rugăciunea de Luni

O, Veșnice Dumnezeule, Doamne Iisuse Hristoase, cu adancă și mare smerenie a inimii mele, cunosc și mărturisesc că gresesc in toate zilele, dumnezeieștii tale dragoste. Pentru acesta astazi, ca este luni și începutul săptămânii, cer să-mi lași toate păcatele și să mi le ierti, rugându-mă cu smerenie milostivirii Tale, celei mari, să-mi dai har, ca sa pun început bun, să port grijă și să ostenesc pentru sufletul meu, pentru care ai petrecut atatea osteneli și ispite la Sfânta Ta răstignire, ca să mântuiești zidirea Ta. Și te rog, Dumnezeul meu și Ziditorul meu, să mă îndreptezi de astăzi înainte spre bine, pâna la sfârșitul vieții mele, întru cinstea și mărirea împărației Tale și pentru mântuirea mea. O, Doamne! Astazi îți dau sufletul și trupul meu și vointa mea, rugându-Te să fie voia Ta în mine precum îți place. Dă-mi îngaduiala să pot răbda și mă pedepseste aici întru acesta lume, dupa mila Ta, iar nu în cealalta viața. Și iartă pe cei vii și pe cei morți după rugăciunile Sfintei Tale Biserici și mă învrednicește pe mine și pe ceilalți să ne bucurăm de mărirea ta în Rai. La acesta pun mijlocitor pe Sfinții Tăi îngeri, către care zic: O, cerești slujitori și slugi ale lui Dumnezeu! păzitori ai oamenilor și vrajmași ai duhurilor rele, ma închin vouă, fericite duhuri, și mă bucur de marirea voastră, căci pururea stați neadormiți întru voințele Dumnezeului nostru cu multă grijă și credința; voi pururea căutați și nu dormiți, pururea slujiți și nu osteniți, pururea luptați și pururea biruiți și nu este alta grija voastră, făra numai să departați pe cel rău de la zidirea lui Dumnezeu. O, binecuvântați păzitori ai oamenilor! mă închin vouă și vă mulțumesc pentru ajutorul cel de toate zilele ce ne dați, pentru povățuirea ce ne faceți, pentru darul ce-l cereți adesea de la Dumnezeu pentru noi și deosebi vă binecuvântez pentru grija ce aveți de mine, nevrednicul și păcătosul. O, Sfinte îngere, păzitorul sufletului meu, și voi Sfinților Arhangheli Mihaile și Gavrile, nu vă scârbiți de mine, nici mă lăsati pustiu, ci mă paziți ziua si noaptea până îmi voi da cu pocăința sufletul în mâinile lui Dumnezeu, Ziditorul meu, măcar ca eu nu va ascult, nici primesc luminările și povățuirile ce îmi faceți pentru folosul meu. Înca vă rog să aveți grija sufletului meu și să opriți puterea vrăjmașului, pentru ca să nu mai gresesc de acum înaintea Dumnezeului meu; și mă învredniciți să vă vad la moartea mea și să stati împrejurul meu și să duceți în ceruri sufletul meu ca să se închine măririi lui Dumnezeu și sa vada bucuria Sfinților Lui pentru ca să am pricina să va mulțumesc acolo, pentru purtarea de grijă ce ați avut-o pentru mine și să vă spun binele vostru cu glas neîncetat în vecii vecilor.
Amin.

*

IMPORTANT DE STIUT :

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/12/important-de-stiut-hotarirea-sfintului-sinod-de-la-20-noiembrie-1583-catre-toti-crestinii-adevarati-madulare-ale-sfintei-catholice-universale-si-apostolesti-biserici-de-rasarit-a-lui-hristos-di/

https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/01/07/7-ianuarie-craciunul-pe-stil-vechi-sau-sf-ioan-pe-stil-nou-cum-e-mai-corect/

Advertisements